Arhitectul Ion Căpșuneanu termină facultatea în 1931 după ce încă din timpul studiilor lucrează alături de profesori și arhitecți importanți la elaborarea unor lucrări de referință. Proiectele lui se încadrează în spiritul modernismului interbelic pe care l-a deprins în școală sau în atelierele unor arhitecți precum G. M. Cantacuzino sau Duiliu Marcu. Lucrează în administrație, dar și în biroul individual la numeroase proiecte de locuințe individuale sau colective ori schițe de sistematizare. Spre sfârșitul carierei, după al Doilea Război Mondial este marginalizat și execută lucrări industriale. Rămâne, totuși, atașat crezului său funcționalist cu evidente trăsături avangardiste.
Fișă realizată de Dragoș CIOLACU (2016)
(București, 1903)
Studii academice/de specialitate
1925-1931 - Facultatea de Arhitectură din București.
Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
1930 - Desenator, în cadrul Ministerului Finanțelor.
1931-1934 - Arhitect, Primăria București.
1934-1944 - Arhitect, Primăria Constanța.
1955-1960 - Arhitect, ISPA București.
PROIECTE REALIZATE
Proiecte de arhitectură
1934 - Cazino Salvamar, Casa Vapor, Mamaia;
1934 - Vilă în Constanța;
1936 - Institutul Bio-oceanografic, Constanța;
1936 - Vilă în Mamaia;
1936 - Casă a Invalizilor, Mamaia;
1936 - Schiță de sistematizare, Mamaia;
1937 - Școala I. G. Duca, Constanța;
1945 - Imobil locuințe, Strada Spiru Haret 3, București;
1949 - Parcuri București.
MITRIC CIUPE, Vlad, Arhitecții români și detenția politică (1944-1946). Între destin concetraționar și vocație profesională, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2013.