REFERINŢE

Aici, la ieşirea din stalinism, s-a pus problema opţiunii pentru mai multe feluri de modernism şi pentru mai multe feluri de referinţe locale şi, mai ales, după 1958-1960, naţionale. Putem privi o clădire precum cea a Radiodifuziunii (1960), a fraţilor arhitecţi Ricci cu arh. Leon Garcia, drept o clădire esenţialmente clasicizantă, în acelaşi fel în care erau, tipologic, clasicizante edificiile staliniste, dar drapată cu o faţadă antebelică (T. Ricci a lucrat în atelierul lui Duiliu Marcu şi lui, se pare, îi datorăm faţada de la Regia Monopolurilor / Ministerul Industriei, de pe Calea Victoriei: clădirea interbelică cu ceas atât de asemănătoare clădirii Radiodifuziunii).” 
(http://atelier.liternet.ro/articol/12593/Augustin-Ioan/Arhitectura-stalinista-inBucuresti.html)

„Dovadă că arhitectura modernă a devenit arhitectură oficială stă faptul că vilele nomenclaturii, care s-au construit în cartierul rezidenţial de nord din București sau pe malul mării (Eforie, Mangalia etc.), au fost proiectate după toate principiile acestei arhitecturi. Construite fără mari constrângeri materiale, unele dintre ele reprezintă încă interesante realizări (micile imobile plurifamiliale de pe șoseaua Kiseleff, București, arh. T. Niga, L. Garcia, I. Șerban - 1956-1959).”
(Ana Maria Zahariade, 
http://www.e-architecture.ro/istoria_arhitecturii12.php.)

Leon Garcia a fost un mare arhitect şi un om deosebit.”
(Mihail Caffe, 
http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr275_276/pagina6-7.pdf)