COMENTARIU CRITIC

    
    
Inginerul Gheorghe Balș a avut un rol important în Comisia Monumentelor Istorice, fiind numit membru în aprilie 1913 și ocupând, ulterior, și funcția de vicepreședinte. Bogata sa activitate a fost oglindită și în publicațiile de răsunet din perioada anilor ‘20 - ‘30, care i-au adus recunoașterea națională și internațională, iar în 1923 a fost ales membru al Academiei Române, în cadrul secției de Istorie.
    Alături de Nicolae Ghika-Budești și Nicolae Iorga, încearcă să definească influențele care au jucat un rol precumpănitor în formarea arhitecturii românești, atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Gheorghe Balș scoate în evidență influențele armene și georgiene, dar și pe cele sârbești, perceptibile în spațiul românesc. (Oana Marinache, 2015)

    Se distinge atât în domeniul restaurării monumentelor istorice, cât și în calitate de cercetător al vechii arhitecturi, putând fi considerat printre fondatorii istoriei arhitecturii românești. Este printre primii care pune problema originilor arhitecturii noastre religioase şi a evoluţiei ei. (Sidonia Teodorescu, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Adjud, județul Vrancea, 24 aprilie 1868 - 1934)

    Studii academice/de specialitate:
    ? - A studiat la Lausanne și la Politehnica din Zürich, devenind inginer. 
    A făcut studii la faţa locului asupra monumentelor de artă bizantină din Serbia, Bulgaria, Grecia (Sfântul Munte), Rusia şi Turcia.

    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    1891 - Serviciul de verificări poduri al Căilor Ferate Române; 
    1892 - Membru al Societății Politehnice din România;
    ? - A lucrat împreună cu inginerul Anghel Saligny
    (1854-1925) și poate și cu arhitectul Louis Blanc (1860-1903) la realizarea podului de la Cernavodă și a Farului de la Tuzla;
    ? - A colaborat cu ing. George Duca (1847 -1899) în portul de la Constanța;
    1908-1911 - A lucrat în Serviciul tehnic al Direcţiunii sanitare de pe lângă Ministerul de Interne;
    4 iunie 1923 - A fost ales membru titular al Academiei Române;
    din 1923 - A făcut parte din Comisia Monumentelor Istorice;
    1925 - Reales, alături de ing. Tiberiu Eremia, ca administrator al Societății „Creditul Tehnic” pentru încurajarea întreprinderilor tehnice și industriale;
    1928-1931 - Vicepreședinte al Înaltului For.
    1929 - Președintele Societății Miniere „Calea”.

    Alte informații relevante:
    A colaborat îndeaproape cu cumnatul său, dr. Ion Cantacuzino (1863-1934), în lupta contra tuberculozei, deținând și președinția Crucii Roșii din România. 
    A făcut parte din Societatea pentru profilaxia tuberculozei, Societatea pentru Crucea Roşie (pe care a condus-o în timpul războiului de retragere din Moldova).
    A fost membru activ şi conducător al publicaţiilor la lucrările Societăţii Arta Românească, la cele ale Comisiunii Monumentelor Istorice şi ale Academiei Române.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate
    Proiecte de arhitectură:
    1908-1910 - Autor a numeroase construcţii spitaliceşti, în perioada în care a fost inginer în Serviciul Tehnic al Direcţiei Sanitare de pe lângă Ministerul de Interne;
    1911/1921 - Institutul de seruri şi vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”/„Institutul Dr. I. Cantacuzino”, București (împreună cu arh. Nicolae Ghika-Budești - 1869-1943); „Institutul de seruri şi vaccinuri a apărut în anul 1921, ca urmare a unui precedent instituţional care a funcţionat foarte bine, şi anume Laboratorul de Medicină Experimentală din cadrul Facultăţii de Medicină în 1901.”
    ? - Proiectul propriei case din str. Buzești nr. 100 (demolată);
    ? - Farul de la Tuzla.
    În calitate de inginer constructor, a colaborat cu Anghel Saligny la construcţia podului de la Cernavodă şi a unor clădiri din portul Constanţa.

    Activitate publicistică/editorială:
    Biserica din Filipeștii de Pădure (1908, Carol Göbl, în colaborare cu Al. Tzigara-Samurcaş şi cu Nicolae Ghika-Budeşti).
    Mănăstirea Probota (1909, în colaborare cu Nicolae Ghika-Budeşti).
    Une visite à quelques églises de Serbie/O vizită la câteva biserici din Serbia, Carol Göbl, 1911.
    O biserică a lui Radu cel Mare şi Serbia la Lopuşnia, Bucureşti, 1912.
    Notiță despre arhitectura Sfântului Munte, Editura Gutemberg, Carol Göbl, 1913.
    Mănăstirea din Nicopole, Bucureşti, 1915.
    Bogdan-Serai, 1916.
    Histoire de l’art roumain ancien (Paris, 1922, în colaborare cu Nicolae Iorga).
    Începuturile arhitecturii bisericești din Moldova: discurs rostit în ședință solemnă la 9 iunie 1925, cu răspuns de Alex. Lapedatu, Editura Cultura Națională, 1925.
    Bisericile lui Ștefan cel Mare, 3 volume, Editura Cartea Românească, 1926-1933.
    Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea: 1527-1582, Tiparul Cultura Națională, 1928.
    Biserica din Lujeni. Introducerea pridvorului în planul bisericilor moldovenești, Editura Cultura Națională, 1930.
    Influence du plan serbe sur le plan des églises roumaines, Libraire Orientaliste Paul Geuthner, Paris, 1930.
    Les Balkans, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1930 (cu Dragutin N. Anastasijevich, Nicolas Beljaev).
    L'art byzantin chez les slaves: dédié à la mémoire de Théodore Uspenskij, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 2 volume, 1930-1932 (cu Dragutin N. Anastasijevich, Nicolas Beljaev).
    L'ancienne Russie, les slaves catholiques, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1932 (cu Dragutin N. Anastasijevich, Nicolas Beljaev).
    Influences arméniennes et géorgiennes sur l'architecture roumaine, Tiparul „Datina Românească”, 1931.
    Despre Biserica Prislopului, Tiparul „Datina Românească”, 1932.
    Les monuments byzantins de Roumanie (Bruxelles, 1932).
    Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, Institut de Arte Grafice „E. Marvan", 3 volume, 1933.
    Contributions à la question des églises supérieures superposées dans le domaine byzantin (1934).
    Ruinile bisericilor bizantine din Mesembria (1912, în colaborare cu Nicolae Ghika-Budeşti).
    Arhitectura Sfântului Munte, Bucureşti, 1913.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor:
    MARINACHE, Oana, Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii, Editura ACS, București, 2014.

    Dicționare:
    RUSU, Dorina N., Membrii Academiei Române. Dicţionar, ediţia a III-a, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 75.
    TEODORESCU, Sidonia, NICULAE, Raluca, ȚELEA, Vasile, BÎRSAN, Andrei, Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI). Literele A-C - ediţie on-line, pdf, 2014, proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România (2012), din Fondul Timbrul Arhitecţilor; Bucureşti, 2014 (https://issuu.com/dictionaruar).

    Webgrafie:
    MAJURU, Adrian, http://www.cotidianul.ro/virusii-disolutiei-si-institutul-dr-ion-cantacuzino-190013/
    http://colegiulgheorghebals.ro/gheorghe-bals-1868-1934/
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Bal%C8%99
    http://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/gheorghe-bals
    http://www.initiativepentruromania.ro/virusii-disolutiei-si-institutul-dr-ion-cantacuzino/