COMENTARIU CRITIC


    Sosirea tânărului Carol Benisch în 1847 și angajarea lui în serviciul public al Țării Românești, ca arhitecton mănăstiresc, alături de elvețianul Johann Schlatter (1805-1864), marchează o etapă importantă de deschidere a marilor șantiere de prefacere a instituțiilor de cult, multe dintre ele ce se doreau a fi scoase de sub proprietatea mănăstirilor grecești din spațiul Imperiului Otoman. Carol Benisch va activa o bună parte din tinerețea sa pe aceste șantiere mănăstirești (Bistrița, Tismana, Arnota) și apoi își va desfășura activitatea în București. Principalele proiecte identificate vizau reparații la bisericile bucureștene și alcătuirea de devize și condiții contractuale pentru proiectele publice ale Departamentului Credinței.
    Benisch a fost angajat ani de-a rândul (1857-1868) după inaugurarea edificiului proiectat de arh. vienez Anton Hefft, cu întreținerea și modernizarea Teatrului cel Mare.
    Experiența sa vastă și prestigiul de care se bucură în serviciul public fac ca implicarea sa să se intensifice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin construirea Azilului Doamna Elena, continuarea șantierului Catedralei romano-catolice Sf. Iosif (pentru care a fost decorat de Sfântul Scaun), colaborarea în reconstruirea Bisericii Domnița Bălașa și a Spitalului Brâncovenesc, a Arhiepiscopiei Tomisului - Catedrala Sf. Ap. Petru și Pavel din Constanța.
    Prezența sa activă, timp de mai bine de 50 de ani, și implicarea în învățământul de arhitectură și înființarea Societății Arhitecților Români îl face pe Carol Benisch unul dintre „părinții fondatori” ai modernizării spațiului bucureștean, o personalitate de seamă care trebuie reașezată în contextul secolului al XIX-lea. (Oana Marinache, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Krnov, 9 ianuarie 1822 - București, 18 octombrie 1896; nume de naștere: Karl Franz Böhnisch; tatăl arhitectului Oscar Beniș)
    De-a lungul timpului, numele său suferă mai multe modificări, fiind întâlnite în scris diferite forme: Carol sau Scarlat Benisch, Carol Benesch și Carol Beniș(u) (forma românească). Folosirea numelui de familie „Benisch” are în vedere modul în care numele arhitectului apare în toate semnăturile sale.

    Activitate didactică:
    1891-1892 - Carol Benisch a fost profesor la prima Școală de Arhitectură înființată de arh. Alexandru Orăscu sub tutela Societății Arhitecților din România.
     
    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    ? - Șeful adjunct al Departamentului Credinței și al Mesei tehnice;
    1891-1892 - Carol Benisch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate:
     
    Proiecte de urbanism și peisagistică:
    1856-1863 - Realizează Pavilionul Sfințirii Apelor de Bobotează.
     
    Proiecte de arhitectură:
    1856 - Construiește casa I. Dobrovolski din Mahalaua Popa Dârvași, Vopseaua Galbenă, București;
    1857 - Co-semnatar al planurilor Palatului Academiei (Universitatea) din București;
    1862 - Pavilioane pentru Comunitatea Evanghelică: Casei Diaconeselor Evanghelice din București a Fundației Ordinului Ioaniților, București;
    1862 - Azilul de fete orfane de la Cotroceni, București;
    1866 - Alcătuiește planurile Hotelului Avram de pe str. Bibescu Vodă, București;
    1871 - Alcătuiește planul de situație al tuturor clădirilor complexului Bisericii și Hanului Greci care s-a aflat între străzile Stavropoleos - Smârdan - Lipscani, București;
    1872 - Realizează planul de situație al Bisericii Sărindar, București;
    1873 - Întreprinde mici reparații la casele Anghelovici din str. Brâncovenească, București;
    1873 - Repară casa cu prăvălie a lui Aga Vartan Hagaduri din Calea Mogoșoaiei nr. 170, București;
    1880-1883 - Coordonează, în numele Epitropiei Bisericii Catolice, lucrările la Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif” din strada Fontanei nr. 7, suburbia Manea Brutaru, București;
    1880-1885 - Arhitect proiectant și diriginte al lucrărilor la noua Biserică „Domnița Bălașa” a Așezămintelor Brâncovenești, proiect co-semnat de arh. Friedrich Hartmann, Alex. Orăscu, avizat de André Lecomte de Nouy, București;
    1883-1895 - Catedrala „Sfinții Ap. Petru și Pavel” din Constanța, împreună cu Alex. Orăscu, Constanța;
    1884 - Reparații la Casa Alexandru Plagino din Calea Victoriei, azi Casa Dissescu  - Institutul de Istoria și Teoria Artei, București;
    1890 - Construiește casa proprie din str. Luminei/ Christian Tell, azi demolată, fațadele ruinate se mai pot vedea, București.
     
    Proiecte de restaurare:
    Mănăstirile Tismana, Bistrița vâlceană, Arnota, Biserica Mitropoliei din Târgoviște, Mitropolia din București, Mărcuța.
    1854 - Din porunca domnitorului Barbu D. Știrbey se încep reparațiile la complexul Mănăstirea Sfântul Ioan, pentru care arhitecții Xavier Villacrose și Carol Benisch redactează devizele, condițiile de lucru și planurile. Era vorba despre încăperile din incinta mănăstirească, depozite, clopotniță;
    1878 - Benisch semnează, împreună cu Alexandru Orăscu, un raport referitor la restaurarea Mănăstirii Curtea de Argeș realizată de André Lecomte de Nouy.
     
    Proiecte de interior:
    1857-1868 - Arhitectul Teatrului cel Mare/Național, București;
    1860 - Inspectează fostele case Grecescu de sub Mitropolie și propune un deviz pentru reparațiile interioare, București;
    1862 - Adaosuri și reparații la casa Costache Ghica de la Grădina Cișmigiului, sediul închiriat de Departamentul Credinței/Cultelor, București;
    1864 - Amenajări interioare la Adunarea Obștească de la Mitropolie, București;
    1865 - Reparații și amenajări interioare la Palatul de vară de la Cotroceni, București.
    Face parte din diferite comisii de expertiză ale construcțiilor publice (hanurile bucureștene demolate).
     
    Proiecte nerealizate:
    Mitropolia București;
    Arhivele Statului de la Mihai Vodă;
    1873 - Extinderea caselor lui Iancu Marghiloman în str. Amzei colț cu str. Luminei, București.

    Premii și distincții:
    ? - Înnobilat și medaliat cu Ordinul „Sf. Grigorie” de către Sfântul Scaun pentru lucrările la Catedrala romano-catolică „Sf. Iosif”.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Editura Istoria Artei, București, 2015.
    Toma T. Socolescu, Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă de la 1800 la 1925, Editura Caligraf Design, București, 2004.
    Horia Moldovan, Johann Schlatter: cultură occidentală şi arhitectură românească (1831-1866), Editura Simetria, București, 2013.