COMENTARIU CRITIC


    Cristofi Cerchez este unul dintre cei mai importanți creatori ai stilului neoromânesc. La întoarcerea în țară, este influențat de stilul arh. Ion Mincu (1852-1912), dar își conturează un stil propriu, definit într-o primă perioadă (1898-1910) prin case cu cerdac, marcate lateral de turnuri-foișor (vila Eugeniu Stătescu, vila Minovici). În perioada următoare, renunță la elementele de verticalitate, predominând construcțiile cu un singur etaj (1911-1914: vilele  Zentler, Candiano-Popescu, Stanovici; 1922-1932: vila Mătăsaru, vila proprie din str. Sf. Ștefan 13A, vila Argetoianu, vila Răducanu).
    Cerchez a fost puternic influențat de casele de târgoveți de secol al XVIII-XIX-lea ce prezentau geamlâcuri și erau ornate cu panouri de stuc și stâlpi decorativi cu capiteluri cu elemente palmate. Arhitectul optează pentru asimetrii ale fațadelor și volume în retragere. Intrările copiază poarta țărănescă „gârlici”. Din zona musceleană adoptă „arcul eliptic” care încadrează ușa de intrare, dar uneori și ferestrele.
    Casele proiectate de arh. Cerchez nu depășesc două niveluri, având în general subsol (pivniță), parter și etaj. La parter sunt spații de primire și de petrecere a timpului în familie (hall, sufragerie, salon, birou). La etaj se găsesc dormitoarele cu băi și toalete și alte camere (de exemplu, pentru servitori).
    În realizarea construcţiilor sale nu s-a limitat strict la stilul naţional, Cristofi Cerchez concepând şi în stil eclectic francez (vila Maximovici, vila Mina Minovici, imobil propriu în blvd. Carol nr. 66) şi în stil modernist/cubist începând cu anii ’30 (imobil propriu în str. V. A. Ureche, imobil în str. Olteni, vila Nicu Cerchez, imobil Căpăţână).
    Cu toate că a avut o activitate bogată și a influențat generațiile mai tinere (Henrietta Delavrancea, Nicu Georgescu, Constantin Joja), Cristofi Cerchez a fost dat uitării din mai multe puncte de vedere: imobilele existente astăzi sunt foarte puţin cunoscute, personalitatea sa este cvasi-necunoscută, iar clădirile existente sunt într-o stare de degradare sau modificare ce dovedeşte un dezinteres total faţă de un patrimoniu valoros. (Oana Marinache, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (comuna Băneasa Herăstrau, 5 iulie 1872 - 1955)

    Studii academice/de specialitate și burse:
    1894 - A absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele, devenind inginer;
    1895-1898 - Școala de Arte Frumoase, Secția Arhitectură civilă, a beneficiat de o bursă privată pentru a urma cursurile de arhitectură de la Politehnica din Milano.

    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    1900-1901 - A ocupat un post în serviciul tehnic al municipiului Constanţa.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate

    Proiecte de arhitectură:
    1898-1900 - Vila „Eugeniu Stătescu” (cu modificări ulterioare), Strada Lascăr Catargiu nr. 38/43, Câmpulung Muscel;
    1905-1906 - Școala primară de băieți „Alexandru Scorțeanu” și casa directorului (actuala Sf. Vineri), Strada Stadionului nr. 9 - fosta Strada Alexandru II nr. 10, Ploiești;
    1910-1916 - Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena" și Adormirea Maicii Domnului (vechiul hram), cunoscută ca Biserica Popa Nan, Strada Popa Nan nr. 47bis, Strada Gheorghe Costa-Foru nr. 5A, București;
    1911 - Vila Micu Zentler, Strada Mântuleasa nr. 10 - fost. nr. 8, București;
    1911-1912 - Vila Sofia și Eliza Candiano-Popescu (devenită ulterior proprietate a familiei Basarab Brâncoveanu; modificări ulterioare), Parcul Filipescu, Strada Rabat nr. 19 - Aleea Modrogan nr. 19-21, București;
    1913 - Casa dr. Mina Minovici, neidentificată, București;
    1914 - Vila Stanovici (modificări ulterioare), Strada Remus 6 colț cu Strada Iuliu Valaori, București;
    1914 - Vila moldovenească și cea muntenească a fraților T. și ing. D. Ionescu, Strada Atena nr. 4-6 - fosta Alee Zoe, București;
    1920-1921 - Vilă Neagu/Argetoianu, Strada Henri Coandă nr. 36 - fostă Clopotarii vechi nr. 36 în 1920, Victor Emanuel III nr. 36 în 1922), București;
    1923 - Vila Eftimiu-Eliad, intrată apoi în posesia lui Istrate Micescu, Strada Thomas Masaryk -  fosta Strada Sălciilor nr. 11, București;
    1924-1926 - Maternitatea veche Polizu, Strada Polizu Gheorghe nr. 38-52, București;
    1926 - Vila N. Ionescu-Brăila, Aleea Alexandru nr. 37 - fost 29, în Parcul Filipescu, București;
    1926-1927 - Casa parohială a Bisericii Sf. Apostoli, Strada Sfinții Apostoli nr. 1, București;
    1926-1928 - Proprietatea Țăranu (intervenții ulterioare), intrată mai târziu în posesia Băncii Franco-Române (în prezent Ambasada Republicii Cehe în România), Strada Ion Ghica nr. 11 - fosta Strada Vestei nr.13/Strada Bursei nr. 5, București;
    1928 - Vila dr. Oreviceanu, Strada Alexandru Donici nr. 28, București;
    1928 - Vila Linde, Strada Brazilia nr. 24 (în parcelarea Societății Edilitatea), București;
    1928 - Casa parohială a bisericii Mântuleasa, Strada Mântuleasa nr. 20, București;
    1929 - Mausoleul „Istrate Micescu”, Moșia Ciumești, Argeș;
    1929 - Vila Năstăsescu, Strada Brazilia nr. 24 bis (parcelarea Societății Edilitatea), București;
    1929 (?) - Conac Bantaș - Frunzeanu-Iatan Poenaru (azi ruinat), satul Merii Petchi, comuna Nuci, jud. Ilfov; 
    1929-1932 - Vila „Eufrosina Mătăsaru” (modificări ulterioare), Str. Emanoil Porumbaru nr. 12, parcelarea Porumbaru/Uruguay, București;
    după 1932 - Vila „Nicolae Cerchez”, Strada Dr. Nicolae Minovici nr. 1 - fosta Șosea Kiseleff nr. 1, comuna Băneasa;
    1940-1941 - Banca Comerțului și casa directorului băncii, adresa băncii neidentificată, adresa casei dir. I. Zamfirescu în str.Regele Carol nr. 21, București;
    1941-1942 - Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” și filiala Berceni, reconstrucție, București.
     
    Proiecte nerealizate:
    1929 - Proiect de refacere a Halelor comerciale din Câmpulung Muscel, Piața Sf.Ilie/Regală/Centrală; 
    1942 - Muzeul sino-japonez, Parcul Național/Herăstrău, Insula trandafirilor.
     
    Proiecte de restaurare:
    după primul război mondial - Restaurarea Palatului Sturdza, sediul Ministerului de Afaceri Străine, împreună cu antreprenorul arh. Thoma Dobrescu, București;
    după cutremurul din 1940 - Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru”, Alexandria;
    1940-1941 - Banca Comerțului, Vălenii de Munte; 
    ? - Imobil R. Căpățână;
    1945 - Imobil Nicolae Georgescu-Ștefănești, refacere. 
     
    Proiecte de interior:
    Piese de mobilier se găsesc la urmașii săi, posibil și în biserici.
     
    Câteva imobile au fost bombardate în timpul celui de-al doilea război mondial (Salvarea, parţial vila Candiano-Popescu); altele s-au pierdut în anii ’80 în perioada demolărilor (imobil modernist pe Strada Olteni nr. 19, imobil propriu pe Strada V. A. Ureche, vila Maximovici pe Strada Izvor, laboratoarele Institutului Medico-Legal, Arhivele Statului de la Mihai Vodă).
     
    Concursuri:
    Primăria Municipiului București.
     
    Activitate publicistică/editorială:
    Cristofi Cerchez, Dacia preistorică și istorică, Editura Ararat, București, 2002.
    Articole în revista #„Arhitectura”.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Marinache, Oana, Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din București, Editura ACS, București, 2012.
    Păuleanu, Doina, Cazinoul din Constanța, Boema, loisir si patrimoniu european la Marea Neagră,  Dobrogei, Constanța, 2011.

    Webgrafie:
    http://cristoficerchez.blogspot.ro/