COMENTARIU CRITIC


    De-a lungul a peste 50 de ani petrecuți în serviciul tehnic al Primăriei, la catedra universitară, în Comisia Monumentelor Istorice, la Direcția Poștelor și în cadrul Societății Arhitecților Români, Grigore P. Cerkez marchează fundamental istoria arhitecturii românești. Având o pregătire și experiență bogată în construcții, Grigore Cerkez a îndeplinit nenumărate funcții în postura de inginer-arhitect, restaurator, profesor, expert și bun organizator al serviciilor unor instituții publice.
    Centrul Bucureștiului cunoaște profunde prefaceri urbane odată cu proiectul de canalizare a Dâmboviței, construcția de școli comunale, înființarea instituțiilor și construirea edificiilor publice de teatre, muzee și universități, amenajarea de grădini, trasarea arterelor principale. De numele său se leagă astfel prima Școală mixtă Clemența, Teatrul Comedia/Odeon, Muzeul Antipa, Școala de Arhitectură sau Academia de Studii Economice.
    Dacă prima perioadă a carierei sale este profund marcată de studiile în străinătate, realizând lucrări în stil neoclasic, eclectic și neogotic, perioada de după 1906 cunoaște o diversificare stilistică, creația sa îmbogățindu-se cu lucrări emblematice în stilul național.
    Extinderea Palatului Regal de la Cotroceni și amenajarea interioarelor lui rămâne una dintre lucrările de referință din cariera sa. 
    Patronajul unor importanți oameni politici, personalități militare sau reprezentați ai înaltei boierimi (Lahovary, Cantacuzino, Niculescu-Dorobanțu) îi aduce lui Grigore P. Cerkez nenumărate comenzi de reședințe private. Prin mama sa, Elisa, fiica lui Iancu/Ioan Lahovary (1786-1854), ispravnic de Vâlcea, Grigore P. Cerkez era văr primar cu importanți oameni politici și militari din familia Lahovary, care i-au și comandat reședințe în centrul orașului. De asemenea, alianțele matrimoniale ale acestora cu familia Niculescu-Dorobanțu îi vor aduce arhitectului alte comenzi, două case în București, un conac și un monument funerar la Bellu.
    Începând cu 1911, Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913) și membri ai familiei sale devin comanditarii lui Grigore Cerkez. Pe moșia Zamora se va ridica castelul Cantacuzino, iar la București încep să fie realizate dependințele reședinței din Calea Victoriei, vis-a-vis de Casa cu Lei construindu-se și imobilul de locuințe, proprietatea lui Nicolae G. Cantacuzino.
    O altă figură importantă este Mihail Suțu (1841-1933), istoric și numismat, ce i-a comandat arh. Cerkez atât casa din București, cât și vila din Constanța.
Printre proprietarii unor case proiectate de arh. Cerkez merită amintite și numele generalului Heraclie Arion, al juristului Ioan Manu, al generalului Algiu sau cel al lui Constantin Iarca.
    Așa cum era de așteptat, arhitectul proiectează și două case pentru frații săi, Nicu (1851-1927) și Ion Cerkez (1847-1921). (Oana Marinache, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (1850 - București, 1927)

    Studii academice/de specialitate:
    1870 - 1873 - Școala centrală de arte și manufacturi, Paris. Absolvent cu diplomă de inginer-constructor.

    Activitate didactică:
    1875 - Predă primul curs de mecanică elementară la Școala Militară;
    1880 - 1920 - Profesor de geodezie, tehnologie și construcție la Școala de poduri și șosele;
    1897 - Profesor la Școala Superioară de Arhitectură.

    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    1873 - Inginer în Ministerul Lucrărilor Publice (M.L.P.);
    1874 - 1879 - Inginer-șef al Capitalei;
    1876 - Membru al Societății de arhitecți și ingineri;
    1886-1888 - Membru în Comisia Tehnică Consultativă a Ateneului;
    1881 - Membru al Societății Politehnice;
    1889 - Membru în Consiliul de Administrație al C.F.R și al Societății Române de Construcții și Lucrări Publice;
    1891 - Arhitect al M.L.P.;
    1891 - Membru al Societății Arhitecților Români;
    1892 - Membru al Consiliului Tehnic al M.L.P.;
    1892 - Membru al juriului concursului Gării Centrale;
    1905 - 1908 - Director general al Poștelor;
    1900, 1913 - 1927 - Membru în Comisia Monumentelor Istorice;
    1913 - 1918 - Președintele Societății Arhitecților Români.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate
    Proiecte de urbanism și peisagistică:
    1875 - Canalizarea Grădinii Icoanei, București;
    1880-1883 - Canalizarea Dâmboviței, București;
    1883 - Realizează Planul de sistematizare al orașului București cu ocazia canalizării Dâmboviței;

    Proiecte de arhitectură (selecție):
    1876-1877 - Prima școală mixtă Clemența, București;
    1878 - Școala Poenarescu, București (transformată în Școală de arte și meserii);
    1882 - Casa „M. Suțu”, București;
    1883 - Casa „General H. Arion”, București; 
    1889 - Casa „Sichleanu” (azi Grand Cafe Galleron), București; 
    1897-1898 - Casa „Ion P. Cerkez”, București;
    1904-1908 - Muzeul Zoologic/Antipa, București (fațade);
    1906-1910 - Casa „Emil N. Lahovary”, București (în prezent, Ambasada Indoneziei);
    1910 - Casa „Iarca”, București (fostul Palat Regal; în prezent, sediul Eximbank);
    1910-1911 - Teatrul Comedia/Odeon, București; 
    1911 - Casa „Emil N. Lahovary” (în prezent, Hotel Ramada Majestic);
    1911 - Casa „I. Niculescu-Dorobanțu”, București;
    1911-1913  - Casa „Dr. Herescu”, București (împreună cu arh. Alex. Clavel);
    1912-1927 - Școala de Arhitectură, București;
    1913-1915 - Palatul „Ioan Manu”, București; 
    1924-1926 - Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, București (fațade; proiect realizat de arh. Edmond van Saanen-Algi, antreprenor Gr. G. Cerkez).
     
    Proiecte de restaurare:
    1881 - Casa Resch, intervenții de extindere și reparații;
    1908-1912 - Casa Dissescu, modificare, împreună cu arh. Alex. Clavel;
    1907-1908 - Biserica Zlătari, București;
    1912 - Biserica cu Sfinți/Sibile, București;
    1913 - Biserica Bucur, București.
     
    Monumente funerare:
    ? - Capela Zoe Vlahuți-Slătineanu, Cimitirul Bellu, lot 61-110;
    ? - Mormânt Niculescu-Dorobanțu, Cimitirul Bellu, lot 3.
     
    Proiecte de interior:
    1912-1913, 1915, 1925-1926 - Palatul Cotroceni, extindere latura de nord, amenajări interioare.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor:
    NOICA, Nicolae, Tradiții românești în construcțiile de lucrări publice, Editura All, București, 1997.
    Traseu urban Grigore și Nicolae P. Cerkez, Editura Istoria Artei, București, 2013.

    Periodice:
    Revista #„Arhitectura”.

    Webgrafie:
    http://grigorecerkez.blogspot.ro/