COMENTARIU CRITIC


    În ciuda unei vieți foarte scurte, de doar 39 de ani, Alexandru Clavel  a lucrat, în perioada 1900-1916, la numeroase edificii. Decedat într-un sanatoriu din București, din cauza ftiziei de care suferea, chiar în anul intrării în Primul Război Mondial a Regatului României, Clavel este un exponent al stilului neoromânesc.
    Chiar dacă este rareori menționat printre personalitățile marcante ale stilului, valoarea operelor sale nu poate fi pusă la îndoială. Lucrările realizate pe cont propriu de Clavel sunt destul de puține și cuprind, în special, filiale ale poștei în întreaga țară și case particulare. La toate clădirile de poștă sunt identificabile anumite elemente comune, cum ar fi fațadele din cărămidă aparentă, soclurile, capetele contraforților, brâiele și ancadramentele la uși și ferestre din piatră naturală sau mobilierul cu crestături, de inspirație populară. Dintre acestea, cea mai remarcată a fost, pe bună dreptate, Palatul Poștelor din Târgoviște. Acesta este o bijuterie a stilului neoromânesc, foarte bine păstrată la exterior. La interior, intervențiile au fost destul de reținute la schimbarea finisajelor, astfel că s-au menținut plafonul din lemn și tâmplăria originală, pardoselile, dar și holul publicului. Din păcate, felul în care acesta din urmă a fost vopsit lasă de dorit.
    Majoritatea lucrărilor sale au fost realizate în stilul neoromânesc, ceea ce dovedește că nutrea o mare dragoste pentru arta medievală românească și pentru virtuțile de necontestat ale acesteia. Toate operele sale își extrag seva din arta noastră populară pe care a studiat-o cu mare minuțiozitate și cu mare pasiune.
Una dintre operele de referință ale arhitectului, este Casa Cuțescu-Storck, realizată în stilul artei 1900 Modern Style. Aceasta a avut privilegiul (sau norocul) să devină muzeu, începând cu anul 1910, astfel că interiorul a rămas, în totalitate, cel original. Casa a fost proiectată pentru doi artiști renumiți din acea perioadă: pictorița Cecilia Cuțescu, autoarea mai multor fresce (cea din Sala tronului din Palatul Regal sau cea din aula Academiei comerciale, clădire construită de Edmond Van Saanen Algy și Grigore Cerchez), și sculptorul Frederic Storck, autor al unor sculpturi expuse în spații publice de maximă importanță din Capitală (Universitatea, Facultatea de Medicină ș.a.). De altfel, în grădina casei, în care se putea ajunge prin sufragerie și prin atelierul lui Storck, se află și astăzi o serie de sculpturi aparținând familiei acestuia.
    Probabil că motivul pentru care Clavel nu a fost apreciat la adevărata lui valoare de către contemporanii săi, a fost acela că nu avea o diplomă de arhitect. Nu trebuie uitat faptul că în perioada sfârșitului secolului al XIX-lea și a începutului veacului următor, în România au lucrat o mulțime de arhitecți absolvenți ai Școlii de Arte Frumoase din Paris, care însă nu s-au ridicat la nivelul lui Clavel. (Mariana Croitoru, 2015)
 


BIOGRAFIE


(Iași, 1877 - București, 1916)

Studii academice/de specialitate:
    Clavel a luat de la o vârstă fragedă pulsul arhitecturii „mari”, deoarece a lucrat ca un soi de ucenic în atelierul arhitectului francez Albert Galeron, chiar în perioada în care acesta se ocupa de proiectul Ateneului Român (1886-1888). Aici a învățat să deseneze și să „randeze” în stilul proiectelor de școală. După mai multe experiențe ca desenator și o scurtă perioadă petrecută la München, unde nu a putut rămâne până la obținerea unui titlu, Clavel colaborează cu arhitectul italian Giulio Magni, de la care a preluat simțul foarte pronunțat al detaliului fin și ordonat, precum și abilitatea de a îmbina într-un mod armonios o mare varietate de elemente decorative.
       Ulterior, Clavel începe să lucreze și în atelierul „maestrului” Ion Mincu. Ca un veritabil autodidact, el a furat meseria de la marii maeștri ai arhitecturii la care lucrase, însă niciunuia nu îi admira operele (și nu numai) mai mult decât lui Mincu.

Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
? - Arhitect șef al Poștei Centrale din București (numit fiind în această funcție de Grigore Cerchez, fostul director general al acestei instituții).

Alte informații relevante:
În cariera sa, a realizat și desene, acuarele, proiecte și grafică (mărci jubiliare - 1906).
A fost prieten cu personalități artistice ale vremii:
- sculptorul Oscar Spaethe, împreună cu care a realizat crucea lui Mihai Viteazul de la Călugăreni între anii 1912 și 1913;
- sculptorul Dimitrie Paciurea, împreună cu care a realizat cavoul familie Stolojan din cimitirul Bellu;
- gravorul Gabriel Popescu, căruia i-a proiectat casa și atelierul;
- pictorul Ștefan Luchian, împreună cu care a decorat vila Matilda.
 


PROIECTE


Proiecte realizate

Proiecte de arhitectură:

1. Clădiri publice:
1900 - Palatul Funcționarilor Publici din Piața Victoriei, București, împreună cu arhitectul Nicolae Mihăescu (demolat în 1946);
? - 12 clădiri de poștă (Târgoviște - 1906, Curtea de Argeș, Craiova, Roman etc.);
1909-1912 - Palatul de Justiție din Focșani (în prezent, Tribunal), împreună cu arhitectul Constantin Băicoianu;
1910 - Școala primară românească, comuna Cața, Transilvania;
1912 - Școala Superioară de Arhitectură (fațade în colaborare cu Grigore Cerchez).
      
2. Reședințe private:
1897 - Vila Matilda, str. Oțetari nr. 2, București (interioare pictate de Ștefan Luchian);
1905 - Casa „Gabriel Popescu” (primul gravor cu studii în domeniu), Vulcana-Pandele, jud. Dâmbovița;
1906-1911 - Casa avocatului Porojan, Târgoviște;
1912-1913 - Casa „Cuțescu-Storck”, București;
? - Casele Dr. Marinescu, N. Săveanu, București.

3. Arhitectura religioasă:
? - Cavouri la cimitirul Bellu - Gheorghieff (împreună cu Ion Mincu), Cazzavilan și Stolojan.

Proiecte de restaurare:
1905-1906 - Conacul lui Alexandru Vlahuță, Dragosloveni (în prezent, Dumbrăveni), județul Vrancea;
1910-1912 - Clavel lucrează la restaurarea Casei Dissescu, efectuată, în acte, de Grigore Cerchez; conceptul, inspirat din vechile case boierești din perioada feudală, aparține însă aproape în totalitate arhitectului de origine franceză;
1911 - Colaborarea cu Pompilian i-a adus lui Clavel posibilitatea de a-și manifesta virtuozitatea odată cu restaurarea Hotelului Caraiman, pe care l-a transformat într-un veritabil hotel neoromânesc, mai ales prin prisma detaliilor executate cu o doză sporită de originalitate.

Proiecte de interior:
1900-1903 - Lucrează la biserica nouă a Mănăstirii Sinaia construită de George Mandrea și de Jean Pompilian, a realizat mobilierul, comparabil, ca valoare artistică, cu cel de la Constanța, al lui Mincu, sau cu cel de la Mănăstirea Argeș, al lui Lecomte de Noüy;
1910-1912 - La interiorul casei Dissescu se vede mâna lui Clavel; s-a ocupat de decorația în lemn a scării și de mobilierul casei; arhitectul a folosit aceleași plafoane de lemn folosite și la Palatul Poștelor din Târgoviște;
1908-1910 - A realizat tâmpla catedralei din Calafat, o piesă cu totul originală, inspirată din sculptura populară, în care sunt utilizate crestăturile. Datorită unicității sale, tâmpla a fost expusă, pentru o perioadă, la Ateneul Român;
1909-1912 - La mobilierul Palatului de Justiție din Focșani este de remarcat perspectiva arhitectului decorator asupra artei populare și a virtuților acesteia.

Participări la concursuri:
? - Concursul pentru Palatul Funcționarilor Publici, împreună cu N. Mihăescu - locul I;
? - Concursul pentru Clădirea Senatului;
1907 - Concursul internațional pentru Palatul Bursei din București, împreună cu Giulio Magni.
 


BIBLIOGRAFIE


Volume de autor:
CONSTANTIN, Paul, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei R.S.R., București, 1982.
LUPU, Mircea, Școli naționale în arhitectură, Editura Tehnică, București, 1977.
SOCOLESCU, Toma T., Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă: 1800-1925, Editura Caligraf Design, București, 2004.
TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic și indici 1905-1944, Editura Humanitas, București, 2008.