COMENTARIU CRITIC


    Deși majoritatea arhitecților străini care au lucrat în România sfârșitului de secolul XIX și a începutului de secol XX au fost francezi, printre aceștia s-a remarcat arhitectul italian Giulio Magni, cel care a acționat ca un liant între arhitectura din peninsulă și cea din țara noastră.
    Importanța sa pentru arhitectura din România, chiar dacă a petrecut o perioadă relativ scurtă în țara noastră (zece ani), nu poate fi negată. Să te impui ca un arhitect valoros într-o pleiadă de arhitecți francezi și alături de nume precum Ion Mincu, nu e deloc de neglijat. De altfel, mulți contemporani l-au considerat pe Magni ca un om care a încercat să potențeze în fața întregii lumi occidentale originile latine ale poporului român. În acest sens, arhitectul italian a imaginat construcția unui „For al lui Traian”, care să stea mărturie a latinității noastre, asemenea Columnei lui Traian din Roma. Deși nu și-a împlinit visul, Magni a dat arhitecturii românești Hala Traian și a încercat permanent, ca arhitect șef al Bucureștiului, să realizeze o conexiune mai profundă între cele două surori latine, Italia și România. Admirația sa pentru țara noastră este incontestabilă și s-a manifestat în special pentru faptul că suntem singurul stat latin al cărui nume amintește de vechii romani. Tocmai de aceea el merită omagiat, poate chiar mai mult decât talentații arhitecți francezi care au realizat edificii reprezentative în România, pentru dăruirea cu care a luptat pentru afirmarea arhitecturii românești ca expresie a latinității poporului nostru.
    Magni moare în 1930, izolat în munca sa de proiectare, departe de discuţiile pe care el însuşi le-a promovat şi aproape ostil faţă de noile direcţii arhitecturale ale acelor ani. În Biblioteca Comunală de la Velletri, se păstrează arhiva familiei Magni într-un catalog publicat în anul 1983. (Mariana Croitoru, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Velletri, Italia, 1 noiembrie 1859 - Roma, Italia, 16 februarie 1930)
            
    Studii academice/de specialitate:
    ? - 1881 - Institutul de Arte Frumoase din Roma, finalizează studiile de arhitectură sub îndrumarea lui L. Rosso (Scano).

    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    1890 - Alături de o serie de alți arhitecți italieni renumiți, printre care Pio Piacentini, Basile, Koch, Pistrucci, Ojetti sau Sacconi, fondează Asociația Artistică a Iubitorilor de Arhitectură, care își propunea să creeze o colaborare fructuoasă între marile figuri ale arhitecturii italiene ale sfârșitului de secol. Acest proiect trece însă în planul al doilea odată cu plecarea arhitectului în România, care are loc în 1894, pentru a onora un contract pe trei ani oferit de Primăria Capitalei în cadrul Direcțiunii Lucrărilor Tehnice.                     
    1894-1904 - Giulio Magni a fost invitat la București în 1893, iar începând din 1894, a lucrat la proiecte pentru Primăria Capitalei și Ministerul Lucrărilor Publice, până în anul 1904;
    1906-1907 - După întoarcerea sa din România, a fost președinte al „Associatione Artistica fra i Cultori dell’Architettura in Roma”, la a cărei înființare a participat.

    Alte informații relevante:
    În timpul petrecut în România, Magni a colaborat cu mai mulți arhitecți și ingineri autohtoni, însă cel mai mult cu arhitectul Alexandru Clavel și cu inginerul Elie Radu (cu acesta din urmă la cele două gări precizate și la Școala Comunală Mavrogheni), care lucra la Căile Ferate Române, influențat fiind în elaborarea lucrărilor din România de stilul național care începea să se afirme în acea perioadă, sub forma curentului neoromânesc. Inginerului Elie Radu i-a proiectat și o reședință, realizată în stilul propriu utilizat și la Școala Comunală.

    O altă lucrare remarcabilă, realizată în spiritul artei 1900 și atribuită lui Giulio Magni, este gara din Burdujeni, jud. Suceava. Clădirea a fost construită în jurul anului 1900 din cărămidă de Ciurea, lăsată aparentă atât la interior, cât și la exterior. Folosirea acestui material atenuează din monumentalitatea impresionantă a edificiului, dându-i o aparență lejeră. Ansamblul clădirii cuprinde trei corpuri, înălțate pe trei niveluri (parter și două etaje): unul central, unde se găsesc o sală de așteptare, cu o decorație interioară barocă, holurile de acces și casele de bilete, și două laterale, cu caracter administrativ. Gara din Burdujeni este cel mai mare edificiu de acest gen din Vechiul Regat, fiind comparabilă ca dimensiuni doar cu gările realizate în timpul ocupației maghiare în Banat și în Transilvania. În plus, construcția s-a păstrat în întregime, în forma sa inițială, până în prezent.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate

    Proiecte de arhitectură:

    1. Clădiri publice:
    1894 - Hala Traian, piaţă acoperită, Bucureşti;
    1895 - Şcoala Comunală Mavrogheni, Bucureşti;
    1896 - Şcoala catolică, Bucureşti;
    1898 - Antrepozitele Generale, Bucureşti (împreună cu ing. Anghel Saligny);
    1898 - Seminarul Central Ortodox, Bucureşti (în prezent, Academia Tehnică Militară);
    1898 - Gara regală, Curtea de Argeş;
    1900 - Palatul Arhiepiscopiei Latine, Bucureşti;
    1900 - Gara Brustureasa - Halta Elie Radu, Bacău;
    cca. 1902 - Gara Comăneşti, Bacău;
    cca. 1902 - Baie populară, Bucureşti.

    2. Reședințe private:
    1895 - Vila Scolari Trolli, Iaşi;
    1896 - Locuinţa directorului Şcolii Comunale Mavrogheni, Bucureşti;
    1896 - Locuinţa directorului Şcolii Comunale Sf. Voievozi, Bucureşti;
    1897 - Casa ing. Popovici, Bucureşti;
    1898 - Casa Elie Radu, Bucureşti;
    1898 - Casa generalului Demostene, Bucureşti;
    1899 - Casa doctorului Andronescu, Bucureşti;
    1899 - Casa „C. Mironescu”, Bucureşti;
    1900 - Casa arhiepiscopului Mons. De Hornstein, Bucureşti;
    1900 - Casa directorului Şcolii Normale pentru institutori, Bucureşti.

    Proiecte nedatate: Sanatoriu (Bucureşti), Palat Comunal (Bucureşti), Biserică (Constanţa), Casa Lahovary (Bucureşti).

    Proiecte de restaurare:
    1902 - Casa „B. Muşu”, Calea Victoriei, Bucureşti.

    Proiecte nerealizate
    1889-1896 - Arhivele Statului, Bucureşti;
    1893 - Biserică ortodoxă, Bucureşti;
    1894 - Spital comunal, Bucureşti;
    1895 - Palat Comunal, Bucureşti.

    Participări la concursuri:
    1890 - Palatul Camerei Deputaților;
    1893 - Gara Centrală - premiul II;
    1906 - Palatul Bursei și Camerei de Comerț, împreună cu Alexandru Clavel.
     
    Premii și distincții:
    Meritele sale profesionale au fost recunoscute de către regii Italiei şi ai României care l-au decorat cu înalte ordine.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor:
    CELAC, Mariana, CARABELA, Octavian, MARCU-LAPADAT, Marius, București, arhitectură și modernitate - un ghid adnotat, Editura Simetria, București, 2005.
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
    NOICA, Nicolae Șt., Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, Editura Cadmos, București, 2008.
    POPESCU, Carmen, Le Style National Roumain. Construir une nation à travers l’architecture, 1881-1945, Presse Universitaire, Rennes, 2004.
    SOCOLESCU, Toma T., Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă: 1800-1925, Editura Caligraf Design, București, 2004.

    Webgrafie:
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Giulio_Magni