COMENTARIU CRITIC


    O mare parte dintre clădirile realizate în Transilvania au fost marcate de viziunea arhitecturală a lui Ödön Lechner (1845-1914), cel care a surprins prin originalitate, motiv pentru care s-a considerat că, în cadrul Secessionului, acesta a creat un stil nou, „stilul Lechner”, prin excelență neomaghiar. Până însă să realizeze acest lucru, Lechner a realizat clădiri eclectice, neputând renunța complet la istoricism. Clădirile proiectate de el în Budapesta în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea prezintă unele elemente folclorice maghiare, dar sunt profund marcate de elemente romanice și gotice, motiv pentru care sunt rezultatul unei sinteze stilistice.
    Abia în deceniul următor Lechner devine un adevărat reprezentant al Secessionului unguresc, creând lucrări originale, în care reușește să unească „rigoarea unei structuri funcționaliste cu fantezia limbajului original, curbiliniu, de inspirație folclorică”. În pofida acestor decorații interesante, ceea ce este definitoriu pentru stilul Lechner și se regăsește la discipolii acestuia este felul în care sunt tratate suprafețele mari. Acestea sunt „compoziții bidimensionale, realizate prin panouri decorative. Atât panourile profilate în tencuială, cât și golurile, ascultă de aceeași lege a ritmului și a formelor.”  Această „lege” se regăsește și la arhitecții Dezső Jakab și Marcell Komor, două personalități de calibru ale Secessionului maghiar, care au realizat împreună, până în 1918, numeroase imobile în întreaga Transilvanie, dar în special în Oradea și în Târgu Mureș. Probabil cele mai valoroase opere ale stilului Lechner au fost construite de cei doi. Clădirile proiectate şi ridicate acoperă o gamă foarte variată în ceea ce priveşte programele funcţionale (case, imobile de raport, teatre, bănci, sinagogi, şcoli, hoteluri, primării, diverse instituţii).
    Imobilele de raport au apartamente destinate categoriilor sociale mijlocii sau înstărite. Tipologia apartamentelor este specifică epocii, camerele în anfiladă fiind dispuse spre stradă, iar spaţiile de serviciu spre curte. Se poate remarca gruparea încăperilor cu funcţie de reprezentare şi separarea lor de cele ale familiei. Spaţiile de serviciu, izolate de restul apartamentului, au de obicei o ieşire separată. La clădirile orădene proiectate de către cei doi arhitecţi se remarcă o manieră stilistică personalizată, pornind de la modelul lechnerian. Acestea se disting prin faţade, prin ornamentică, fiind model pentru arhitecţii şi meşterii locali.
    Secessionul orădean ar fi, cu siguranță, cu cel puțin pe jumătate mai sărac în absența edificiului amplasat în Piața Unirii și cunoscut sub numele de Palatul Vulturul Negru, după numele Societății pe acțiuni Vulturul Negru și Arborele Verde. Aceasta a fost înființată de doi avocați evrei din Oradea, pe numele lor Ede Kurländer și Emil Adorján, viitorii proprietari ai imobilului. Se poate spune, astfel, că palatul, construit după planurile arhitecților Dezső Jakab și Marcell Komor, reprezintă inima manifestării noului stil al începutului de secol XX în orașul de pe Crișul Repede.
    Probabil cea mai frumoasă clădire secession a arhitecturii maghiare este Palatul Culturii, adică aşa cum era denumit în epocă, „Casa de Cultură «Francisc Iosif»", și se află în impozanta piaţă centrală a oraşului Târgu Mureş, în stânga Primăriei. Palatul Culturii este o mostră a talentului celor doi arhitecți care au proiectat și clădirea primăriei, Jakab și Komor. Din acest motiv, edificiul este considerat încununarea apogeului carierei acestora în provincia românească, fiind, de altfel, și ultima construcție realizată de cei doi în țara noastră. De asemenea, este unul dintre ultimele imobile proiectate de cei doi arhitecți în stilul Secession, marcând trecerea de la viziunea sinusoidală, în care se utilizau multe forme curbilinii, la geometrismul Școlii vieneze, al liniilor drepte. Clădirea este concepută simetric, astfel încât echilibrul creat nu permite evidențierea, în detrimentul ansamblului, a spațiilor care deservesc funcțiile principale ale construcției. În acest sens, nici chiar în sala teatrului, cel mai mare spațiu interior, destinat la început concertelor, nu există niciun volum disproporționat în cadrul ansamblului. (Mariana Croitoru, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Vadu Crișului, Bihor, 4 noiembrie 1864 - Budapesta, 5 august 1932)

    Studii academice/de specialitate:
    ? - Studiază la Budapesta, fiind discipolul arhitectului Ödön Lechner, supranumit „Gaudi al Ungariei”.

    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    1897-1918 - Dezső Jakab și Marcell Komor au deschis un birou de arhitectură, având prin intermediul acestuia numeroase proiecte și comenzi în Transilvania și în Imperiul austro-ungar.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate
    Proiecte de urbanism și peisagistică:
    ? - Dezső Jakab și Marcell Komor s-au consultat cu primarul Dr. György Bernády (1902-1913) pentru amenajarea pieţei centrale din Târgu Mureș, piață în care urmau să construiască cele două clădiri reprezentative: Primăria și Palatul Culturii.

    Proiecte de arhitectură:
    1. Clădiri publice
    1906-1907 - Camera de Comerț și Industrie din Oradea;
    1906-1908 - Banca de Scont (Casa „Steiner Miksa”) din Timișoara;
    1907-1908 - Palatul Vulturul Negru din Oradea;
    1907-1909 - Primăria din Târgu Mureș;
    1910 - Teatrul din Deva (ulterior distrus);
    1911-1913 - Palatul Culturii din Târgu Mureș.

    2. Reședințe private
    1903 - Casa Adorján I*, Oradea;
    1904-1905 - Casa Adorján II, Oradea;
    1904-1905 - Palatul Miklós Stern, Oradea;
    1910 - Casa Schwarz Jakab, Oradea.

    Proiecte de interior:
    ? - Palatul Vulturul Negru din Oradea; precizări: spaţiile interioare cel mai bogat decorate sunt sălile de interes public: hotelul, restaurantul, ansamblul sălilor de spectacole şi reuniuni. 

    Participări la concursuri:
    februarie 1905** - Concurs de proiecte pentru realizarea impozantei clădiri a primăriei din Târgu Mureș. La concurs au participat 14 proiecte, iar cel câştigător a fost proiectul elaborat de către Dezső Jakab și Marcell Komor, cu proiectul „Székház” (Sediu), care propunea o clădire neobarocă. Pe baza proiectului înaintat, ei au fost însărcinaţi şi cu elaborarea proiectelor finale. Pe parcursul acestui proces al proiectării au intervenit mai multe modificări importante. Turnul a fost mutat din axa centrală pe colţul clădirii, spărgând astfel simetria faţadei, iar în locul limbajului neobaroc din prima variantă, proiectele finale au primit o decoraţie tipică artei secession;
    1903 - Primăria din Oradea a lansat un concurs de proiecte pentru reconstruirea Hotelului Vulturul. Proiectele pentru concurs trebuiau depuse până la data de 30 septembrie 1905. După această perioadă, în 14 zile proiectele urmau să fie analizate. Au fost depuse 13 proiecte din care trei au fost premiate: premiul I de 1600 de coroane a fost câştigat de proiectul cu nume de cod „Şampanie", propus de Dezső Jakab și Marcell Komor.

    *Clădirile cunoscute sub numele de Casele Adorján sunt primele edificii din Oradea ale arhitecţilor Dezső Jakab și Marcell Komor. Atreprenorul ambelor clădiri a fost Sztarill Ferenc. Proprietarul a fost Adorján Emil, cel care a ridicat Palatul Vulturul Negru. Acesta a cumpărat în 1902 terenul de pe colţul situat la intersecția dintre Str. Patrioţilor cu Str. Moscovei, terenul de lângă magazia teatrului. În 1903, pe acest amplasament a fost construită Casa Adorján I (Str. Patrioţilor nr. 6). În această casă Adorján Emil a avut locuinţa şi biroul de avocatură. Dr. Adorján Emil, fiul lui Auschpitz Adolf (1836-1909), s-a născut la Oradea în 1874. Şi-a schimbat numele din Auschpitz în Adorján în 1890. El a fost o personalitate marcantă a oraşului Oradea, având multiple preocupări. În 1893, a terminat Facultatea de Drept, iar în 1897, a obţinut doctoratul în drept şi politică, la Budapesta. În 1900, a obţinut diploma de avocat. Adorján Emil a fost un foarte bun stenograf, publicând două cărţi despre stenografie. În 1898, a redactat revista „Foaia stenografilor", iar în 1899, sub conducerea sa a fost creată Asociaţia Stenografilor. A avut preocupări literare, a fost un om de cultură având o bibliotecă impresionantă şi o importantă colecţie de tablouri. Şi-a constituit averea printr-o muncă susţinută, devenind miliardar, având mai multe imobile şi afaceri înfloritoare. Între 1912-1919, a fost preşedintele Asociaţiei Avocaţilor Orădeni, iar între 1915-1916, vicepreşedintele Baroului. Adorján Emil a făcut parte din comisia juridică a primăriei. După 1920, nu a mai practicat avocatura şi s-a dedicat afacerilor. A fost preşedintele mai multor consilii de administraţie: al Băncii Industria, al Societăţii pe Acţiuni Vulturul Negru, al Casei de Închiriat Arborele Verde, al Cinematografului Pasage. A fost şi preşedintele Clubului Unio şi preşedinte de onoare al Clubului Atletic. În 1920, Adorján Emil a preluat Întreprinderea Cinematografică şi de Industrie a Filmului Székely şi Boros şi a transformat-o într-una din cele mai mari şi mai prospere din România interbelică, numită Casa de Închiriat Filme Dorian, cu un capital de 1.200.000 lei. În Oradea, Casa de închiriat filme Dorian deţinea cinematografele Filmpalace (denumit până atunci Cinematograful Pasage), care a fost renovat în 1927, şi Film Terrasse, ale cărui baze au fost puse în 1928 (Terasa Teatru Dorian). Ideea construirii sale apare pentru prima oară în ordinea de zi a şedinţei consiliului orăşenesc din 4 iunie 1907. Acest proiect a fost formulat sub influenţa legii, care, cu ocazia aniversării a 40 de ani de la încoronarea regelui Francisc Iosif, propunea construirea unor case de cultură în oraşele din provincie. Pentru aceste construcţii, guvernul promitea împrumuturi pe termen lung. György Bernády, talentatul şi activul primar al oraşului, i-a însărcinat personal cu elaborarea proiectelor acestui edificiu pe arhitecţii budapestani Dezső Jakab și Marcell Komor, care au proiectat şi clădirea Primăriei.

    **La începutul secolului XX, Târgu Mureş a devenit unul dintre cele mai prospere oraşe ale regiunii, datorită activităţii şi proiectelor primarului oraşului, Dr. György Bernády (1902-1913). Primul pas al formării centrului modern al oraşului, prin amenajarea uneia dintre cele mai mari pieţe ale Transilvaniei, a fost Programul edificiului care prevedea o clădire cu trei niveluri şi cu turn. Schema funcţională cerea ca la demisol să fie amplasate apartamentele personalului instituţiei, o temniţă, magaziile pompierilor şi încă câteva dependinţe, la parter birourile poliţiei, judecătoriei comunale, oficiului de impozite, serviciului tehnic, arhivei, a bibliotecii etc., iar la etaj birourile primăriei, sala festivă concepută pe înălţimea a două etaje şi prevăzută cu o tribună, sala consiliului local şi sala de cununii. Turnul primăriei le revenea pompierilor.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor:
    CONSTANTIN, Paul, Arta 1900 în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    ŞTEFĂNUȚ, Ada, Arta 1900 în România, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2008.

    Webgrafie:
    www.enciclopediamaghiara.ro/monumente_ardelene
    https://hu.wikipedia.org/wiki/Jakab_Dezso
    https://hu.wikipedia.org/wiki/Komor_Marcell