COMENTARIU CRITIC


    Kálmán Rimanóczy Junior a fost cel mai important arhitect orădean (de origine maghiară) din perioada 1900-1912. Deși a trăit numai 42 de ani, în scurta lui carieră de 20 de ani (1892-1912) a avut numeroase comenzi pentru clădiri publice și particulare.
    S-a afirmat şi ca antreprenor, urmând exemplul tatălui său care era constructor. La Palatul Stern care datează din 1904, semnat de către Dezső Jakab şi Marcell Komor, antreprenorii au fost Kálmán Rimanóczy Junior şi Vilmos Rendes.
    Arhitectul se remarcă prin numărul mare de imobile construite, prin proiectarea unor clădiri publice reprezentative pentru oraş, dar şi a clădirilor destinate locuirii și realizate în diverse maniere stilistice.
    Programele de arhitectură pe care le abordează sunt foarte variate, bine rezolvate din punct de vedere funcțional chiar și atunci când clădirile, în marea lor majoritate, au funcțiuni mixte, grupând instituţii, spații comerciale și spaţii destinate locuirii.
    Rimanóczy Junior se încadrează în arhitectura 1900 (Secession) prin unele dintre proiectele sale (case și imobile de raport), dar totuși rămâne un arhitect de formaţie eclectică, realizând construcţii al căror limbaj plastic este foarte variat. (Mariana Croitoru, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Oradea, 1870 - Viena, 12 iulie 1912)

    Studii academice/de specialitate:
    ? - 1892 - Studiază la Politehnica din Berlin unde obține diploma de arhitect;
    ? - Urmează un stadiu de specializare în atelierul lui Czigler Győző din Budapesta, după care revine în orașul natal.

    Alte informații relevante:
    Kálmán Rimanóczy (1840-1908), tatăl arhitectului, avea o firmă independentă de construcții. În anul 1867, acesta este invitat să construiască în Oradea. Munca sa de constructor fiind apreciată, se stabilește în orașul de pe Crișul Repede unde va continua să lucreze ca antreprenor.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate
    Proiecte de urbanism și peisagistică:
    1910 - A realizat un proiect pentru „Oraşul-Grădină”, cel mai promiţător proiect pentru un nou cartier. Cartierul a fost gândit pentru a fi unul popular, cu 109 parcele, iar proiectele realizate de Kálmán Rimanóczy au fost case economice tip, existând trei modele de case, cu două, trei şi patru camere. Iniţiativa a aparţinut arhitectului, a cărui proprietate era terenul.

    Proiecte de arhitectură:
    1. Clădiri publice
    1899-1900 - Palatul Finanţelor Publice, Oradea;
    1902-1903 - Primăria*, Piaţa Unirii nr. 1, Oradea;
    1902-1903 - Spitalul de neuropsihiatrie, Oradea;
    1906-1907 - Fosta Casă Centrală de Economii din Oradea (extinsă în 1912);
    1908-1909 - Baroul din Oradea;
    1912-1914 - Palatul Apollo**, Oradea.

    2. Reședințe private
    1904-1905 - Palatul Moskovits Miksa***, Oradea;
    cca. 1903 - Palatul Kálmán Rimanóczy  jr., Oradea;
    1905 - Imobilul de pe Str. Republicii colţ cu Parcul Traian nr. 1, Oradea;
    1905 - Palatul Rimanóczy Sen., Oradea;
    1907 - Vila de vară a lui Kálmán Rimanóczy jr., Oradea (în stil rustic);
    1912 - Fosta casă Bölönyi, Oradea (reşedinţă aristocratică individuală, de mari dimensiuni);
    1905-1912 - Case și imobile de raport în stil eclectic, cu influențe Secession, Oradea.

    3. Arhitectură religioasă
    cca.1903 - Reşedinţa Episcopiei Ortodoxe Române, Oradea;
    1903-1905 - Palatul Episcopiei Greco-Catolice****, Oradea;
    1903-1905 - Biserica Romano-Catolică „Pogorârea Sfântului Duh”, Oradea (biserică în stil eclectic, cu elemente neorenascentiste, un nou turn şi două turnuleţe mai mici).

    Proiecte de interior:
    Se remarcă interioarele Paltului Apollo.

    Participări la concursuri:
    1895 - Au demarat pregătirile în Consiliul Local în ideea de a face loc unui nou edificiu, iar în 1896 a fost organizat un concurs de arhitectură pentru Noua primărie a urbei. Premiul întâi al concursului a fost câştigat în egală măsură de arhitectul Rimanóczy Kálmán jr. şi de alţi doi concurenţi, primului fiind încredinţată sarcina de a realiza o sinteză a celor trei proiecte. După elaborarea acesteia, lucrările de execuţie au fost licitate şi câştigate de acelaşi arhitect în calitate de antreprenor general.

    *Una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului Oradea, care determină totodată silueta caracteristică a zonei centrale, este Primăria Municipiului, amplasat în Piaţa Unirii, dominând spaţiul urban din vecinătatea Crişului Repede. Pe acest amplasament, a existat până în 1901 o clădire cu o istorie complexă: primul palat episcopal baroc al oraşului, ridicat de episcopul Csáky Miklós în jurul anului 1742. După 1776, edificiul cu o faţadă relativ modestă, cu un singur nivel şi dispus în jurul unei curţi interioare, a găzduit gimnaziul superior catolic, apoi între 1780-1874, academia orădeană, între 1874-1896, Arhigimnaziul de stat, în sfârşit în mod provizoriu şi palatul justiţiei. Lucrările de construcţie au început pe 26 februarie 1902 şi au fost terminate în octombrie 1903, fiind efectuate aproape exclusiv de firme locale. Şedinţa solemnă de inaugurare a clădirii a avut loc pe 10 ianuarie 1904.

    **În secolul al XIX-lea, exista, pe amplasamentul actualului Palat Apollo, un han cu numele Apollo. În 1910, Consiliul Orăşenesc a dorit să valorifice terenul (prin vânzarea terenului sau construirea unui imobil pe care municipalitatea să-l închirieze) şi a hotărât ca pe acel amplasament să fie ridicat un nou imobil. În primăvara anului 1911, Kálmán Rimanóczy Junior a prezentat proiectul care a fost acceptat şi apreciat de Consiliul Juridic Municipal. Serviciul tehnic şi Comisiile au propus municipalităţii să facă o licitaţie pentru ridicarea clădirii. În iulie 1911, s-a acceptat propunerea de ţinere a licitaţiei. În martie 1912, s-a ţinut licitaţia. Kálmán Rimanóczy Junior a câştigat licitaţia, având cea mai bună ofertă, dar a murit în 12 iulie 1912. Văduva arhitectului a cerut Consiliului Municipal să-l însărcineze pe inginerul-arhitect Krausze Tivadar pentru a coordona lucrările la noua clădire, deoarece acesta a fost colaboratorul arhitectului. În septembrie 1913, presa orădeană scria că lucrările se vor finaliza în primăvara anului 1914, dar imobilul a fost finalizat mai târziu, în acelaşi an.

    ***Palatul Moskovits Miksa este reprezentativ pentru tipul de imobil de raport, emblematic pentru arhitectura 1900 din Oradea, fiind una dintre cele mai spectaculoase clădiri ridicate în acest stil, datorită ornamenticii bogate. A fost comandat de inginerul Moskovits Miksa. Clădirea a fost ridicată în 1904-1905. La structura de rezistenţă s-au utilizat pentru prima dată în Oradea plăci cu nervuri din beton armat (de tip Hennebique), structura de rezistenţă fiind proiectată de profesorul universitar ing. Zielinszky Szilárd din Budapesta.

    ****Palatul Episcopal Greco-Catolic a fost construit la iniţiativa Episcopului Greco-Catolic de Oradea, Demetrie Radu. Demolarea parţială a clădirii vechi a început la 10 august 1903 (au fost menţinute însă părţi din aceasta). Inaugurarea noului Palat Episcopal a avut loc la 11 iunie 1905.

    Imobilul, cunoscut în epocă sub numele de Palatul Stern aparţinea lui Stern Miklós. Acesta a cumpărat terenul şi casa de pe amplasamentul actualei clădiri în 1904, Consiliul Orăşenesc hotărând să-i vândă acest teren pentru 82.600 coroane. Noul imobil de închiriat urma să fie ridicat în 1904, iar în 1905, să fie inaugurat. În ziarul local din iunie 1905, apărea ştirea că Palatul Stern a fost ridicat. Pentru acest imobil există două variante de proiecte, prima din 29 iunie 1904, iar a doua din 23 iulie 1904. În 30 iunie 1904, Stern Miklós a depus cererea pentru autorizaţia de construcţie, autorizaţie acordată în 6 iulie 1904. 
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor:
    CONSTANTIN, Paul, Arta 1900 în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    ŞTEFĂNUȚ, Ada, Arta 1900 în România, Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2008.

    Webgrafie:
    www.enciclopediamaghiara.ro/monumente_ardelene