COMENTARIU CRITIC


    Vârful de lance al arhitecților români care și-au manifestat apetența pentru stilul neoromânesc a fost, fără îndoială, Petre Antonescu.
    În perioada în care era student la Facultatea de Drept din capitală, a intrat în contact cu lumea artiștilor care aveau o viziune progresistă și care căutau specificul artei naționale, îndrăgostindu-se pur și simplu de arhitectură, astfel că a plecat să studieze la celebra Școală de Arte Frumoase din Paris, abandonând studiile juridice.
    La reîntoarcerea arhitectului în țară, ca absolvent al Școlii din Paris, arhitectura din România se găsea în cumpănă: pe de o parte, academismul francez și, pe de altă parte, noul curent cu rădăcini în arta autohtonă. Petre Antonescu a optat pentru acesta din urmă, afirmându-se ca „purtător al mesajului generației sale, care era acela al afirmării existenței unei arhitecturi românești” în nu mai puțin de trei domenii de activitate: educație, conservarea monumentelor istorice și, desigur, arhitectură.
    În ciuda importanței deosebite a acestor preocupări ale lui Petre Antonescu, ele au rămas întotdeauna adiacente arhitecturii, pe care a realizat-o întotdeauna cu o mare pasiune.
    Petre Antonescu este cel mai prolific arhitect al stilului neoromânesc, el proiectând numeroase clădiri, în mare parte monumentale, dar care dezvăluie o personalitate artistică puternică. La Antonescu, detaliul și ansamblul arată cunoașterea vechii arhitecturi, rigoare și îndrăzneală în interpretarea motivelor tradiționale. De altfel, pentru a face trecerea de la academismul francez la stilul național, Antonescu a desfășurat o muncă grea și migăloasă de documentare, de studiu profund al resurselor arhitecturii din Țările Române ale Evului Mediu.
În toată cariera sa, Antonescu a dat dovadă de inteligență și de flexibilitate, motiv pentru care a reușit să își construiască o cale proprie, în care a pus accentul pe implementarea noului stil românesc, bazat pe tradițiile arhitecturii vechi, fără însă a abandona complet eclectismul de inspirație franceză.
    În acest sens, în perioada începutului carierei de arhitect a lui Antonescu, premergătoare Primului Război Mondial, a existat o tendință manifestă de reactualizare și de adaptare a tradiției clasicismului la noile condiții de viață specifice epocii. Clădirile realizate au preluat în mare parte această tendință, iar puținele elemente de noutate erau subordonate vechilor mijloace și tehnici de construcție.
    Punerea în valoare, cu rafinament și minuțiozitate, a elementelor transpuse din arhitectura veche românească, care caracterizează clădirile publice realizate de Antonescu, se regăsește și la locuințele individuale, care păstrează proporțiile caselor boierești, realizate în București și nu numai, înainte de Primul Război Mondial.
    Cariera prolifică a lui Petre Antonescu a cuprins realizarea mai multor clădiri publice de mari dimensiuni, dar și a numeroase locuințe individuale. La fiecare dintre acestea, arhitectul a încercat să impună o interpretare proprie, originală, a formelor și a elementelor de inspirație populară. (Mariana Croitoru, 2015)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Râmnicu Sărat, 29 iunie1873 - București, 22 aprilie 1965)

    Studii academice/de specialitate:
    1893-1899 - A studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris, profesori Julien Guadet și Edmond Jean Baptiste Paulin.

    Activitate didactică (plus discipoli și influențe exercitate):
    din 1900 - Antonescu și-a început activitatea de profesor de istoria arhitecturii încă din 1900, la scurt timp după revenirea sa în țară. În anul 1903, devine profesor titular al cursului de istoria arhitecturii. În acest mod, arhitectul a simțit că poate să își împărtășească din experiența proprie celor care aveau aspirații asemănătoare cu el.

    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    ? - Membru Comisiunea monumentelor istorice; Antonescu s-a implicat puternic în protejarea patrimoniului arhitectural al țării noastre (alături de arhitectul Nicolae Ghica-Budești și de inginerul Gheorghe Balș). Această Comisiune a însemnat un sprijin important pentru arhitecții care au pus bazele unei sănătoase tradiții științifice de restaurare.

    Alte informații relevante:
    La fel ca Ion Mincu, Petre Antonescu era însă dezamăgit de faptul că, din păcate, în țara noastră, în contextul unei apetențe pe alocuri iraționale pentru orice import occidental, manifestată de burghezia educată, în marea ei majoritate, în Franța, s-a imitat orice realizare arhitecturală, inclusiv cele de calitate îndoielnică, fără să existe un filtru extrem de necesar. În loc să profite de parcă mereu tânărul clasicism, cu virtuțile sale înnoitoare incontestabile, arhitectura românească era subordonată acestui delir al claselor abia îmbogățite de a avea ceva ce putea fi cu ușurință etichetat drept „occidental”. În acest proces, tradițiile arhitecturii populare erau complet ignorate, în ciuda bogăției acestei surse de inspirație.
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate
    Proiecte de arhitectură realizate în perioada 1900-1918:
    I. STIL ECLECTIC
    1. Clădiri publice
    1900 - Pavilionul Regiei Monopolurilor Statului la Expoziţia de la Paris;
    1905-1908 - Palatul de Justiţie din Botoşani;
    1906-1914 - Palatul Administrativ din Botoșani (în prezent, Muzeul din Botoșani).

    2. Reședințe private
    1903 - Palatul Elenei Kretzulescu, Strada Ştirbei Vodă nr. 39, Bucureşti (în prezent, UNESCO);
    1908 - Casele Ion I. C. Brătianu, Biserica Amzei, nr. 3-5, București;
    1909 - Casele Constantin (Dinu) I. C. Brătianu, Calea Dorobanților nr.16, București;
    1912 - Vila Geblescu, str. Polonă nr. 8, București;
    1905-1910 - Casa Grigore Puiu Pleșa, Strada Karl Marx (în prezent, Strada Frații Buzești), Craiova;
    ? - Casele din Strada Batiştei colţ cu Vasile Lascăr, București (demolate);
    ? - Casele din Strada Schitu Măgureanu nr. 11, București;
    ? - Casele D. Enescu, Strada Cobălcescu nr. 1, București;
    ? - Casele din Bucureşti, Strada G-ral Berthelot, colţ cu Luterană, București (demolate);
    ? - Casele Marghiloman, Bulevardul General Magheru, colţ cu Strada Pictor Verona (demolate).

    II. STIL ROMÂNESC
    1. Clădiri publice
    1900-1916 - Arhivele Statului, București (împreună cu Cristofi Cerchez; în prezent, demolate);
    1906 - Teatrul Comunal din Râmnicu Sărat (demolat în 1948);
    1906-1910 - Ministerul Lucrărilor Publice - M.L.P., București (în prezent, Primăria);
    1911-1912 - Hotelul Palace din Sinaia;
    1904-1909 și 1912-1915 - Silozurile din Constanţa (în colaborare cu ing. Anghel Saligny);
    1909-1912 - Palatul de Justiţie din Buzău;
    1910-1911 - Gara Fluvială (Palatul Navigației) din Galaţi;
    1912 - Secţia de întreţinere C.F.R. Sinaia, fost canton M.L.P.;
    1912-1913 - Palatul Administrativ (Consiliul Județean) din Craiova;
    1915-1923 - Banca Marmorosch-Blank, Strada Doamnei nr. 2-4, București;
    ? - Ansamblul construcţiilor balneare de la Mamaia (demolate);
    ? - Gările Belceşti şi Cotnari pe linia Hârlău-Podul Iloaiei;
    ? - Gara Buciumeni pe linia Pucioasa-Petroşiţa.

    2. Reședințe private
    1900-1916 - Casele Nicolae Malaxa, Aleea Alexandru nr. 38, București (în prezent, Institutul Cultural Român);
    1904 - Casele din Strada Orlando nr. 8, București (acestea reprezintă prima încercare de arhitectură românească);
    1905 - Casele Ciru Iliescu, Parcul Ioanid, București;
    1905 - Casele Oprea Soare, Strada Apolodor nr. 1, București;
    1909 - Casele Vintilă I. C. Brătianu, Strada Aurel Vlaicu nr. 19, București;
    1912-1915 - Conacul Florica (Ionel I. C. Brătianu), Ştefăneşti-Piteşti;
    ? - Vilele de la Eforie-Sud;
    ? - Grupul de locuinţe pentru funcţionarii vamali din Predeal.
     
    3. Arhitectura religioasă
    1906-1917 - Catedrala din Galaţi (împreună cu arh. Ștefan Burcuș).

    III. ARHITECTURĂ DE INFLUENȚĂ „ART NOUVEAU”
    1902 - Casa „Dinu Lipatti”, Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 12, București;
    1912-1913 - Cazinoul din Sinaia.
           
    Proiecte nerealizate:
    ? - Proiecte de biserici și catedrale;
    din 1908 - Cantoane tip, M.L.P.;
    ? - Cazinoul din Constanța*;
    ? - Proiect pentru Ministerul de Interne;
    ? - Proiect pentru Senat;
    ? - Proiect pentru Palatul Municipal (proiecte 1 și 2);
    ? - Proiect pentru biserica Madona-Dudu din Craiova.

    Proiecte de restaurare:
    ? - Biserica din Tâncăbeşti (sec. XIX), Regiunea Bucureşti;
    ? - Pentru familia Brătianu, Petre Antonescu restaurează, în localitatea Florica (astăzi Ștefănești, jud. Argeș), conacul și anexele domeniului acestuia**;
    - Refacerea faţadei şi a sălii de consiliu, fosta Bancă Românească.

    Proiecte de interior:
    ? - Catedrala din Galați - mobilierul a fost în întregime proiectat de Antonescu și executat în lemn de nuc și de stejar masiv, „având toată decorația sculptată în masa lemnului”;
    ? - Banca Marmorosch Blank - în interior, de-a lungul anilor, au survenit numeroase modificări, în special în perioada regimului totalitar comunist, datorită schimbării destinației din bancă privată în bancă de stat. Aceste transformări au vizat închiderea cu glasvanduri a holurilor, recompartimentări funcționale ale birourilor de la etaje. În ceea ce privește decorația interioară, se păstrează luminatoarele, scara principală, finisajele pereților - atât cele din piatră, cât și cele din lemn, pardoselile de marmură decorativă și picturile făcute de Cecilia Cuțescu-Storck. De altfel, interiorul a fost restaurat la începutul deceniului trecut. În schimb, mare parte din mobilier a dispărut, păstrându-se totuși câteva piese răzlețe din birourile de la etajul I.   

    Participări la concursuri:
    1904 - Concurs de proiecte pentru Catedrala din Galați; cu un juriu compus din arhitecții Grigore Cerchez, George Sterian, Nicolae Gabrielescu și Ion Mincu, în calitate de președinte. Câștigători au fost Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Tema concursului specifica cerința de a se construi o catedrală în stil bizantin, inspirată și din vechile lăcașe de cult. Elementele de artă veche feudală românească trebuiau să fie prezente atât la decorația interioară, cât și în rezolvarea planimetrică. Aceste specificații au fost pe deplin respectate. În acest sens, Petre Antonescu afirma: „Planul Catedralei din Galați este conceput pe ideea unei singure cupole centrale, rezemată pe patru arce, de la înălțimea cărora, prin tranziția a patru trompe diagonale, se ridică tamburul care suportă calota semisferică, formând domul. Pronaosul, puțin adânc, dar larg deschis către spațiul naosului-pantocrator, este în așa fel studiat, încât să asigure o unitate completă a volumului boltit central, astfel încât, de la prima vedere, ochiul să poată cuprinde întregul interior al monumentului. [...] În general, dispoziția planului este concepută în stilul celei tradiționale a bisericilor muntenești, cu o singură cupolă și fără abside laterale.”

    Activitate editorială:
    ANTONESCU, Petre, Clădiri și studii. Case, biserici, monumente, palate. Încercări de arhitectură românească și clasică. Album, monografie, vol. I, Tipografia Guttenberg, București, 1913.
    ANTONESCU, Petre, Clădiri, construcţii, proiecte şi studii, monografie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1963.

    *Construcția unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel Renard, care renunță la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative ce încarcă și mai mult greoiul ansamblu. Construit (din 1908) în stil Art Nouveau sub influența...

    **Acestea fuseseră construite în secolul al XVIII-lea. Descriind conacul, Antonescu îl denumește „casele mari”. Ele, „sub aspectul lor de azi, sunt rezultate din restaurarea caselor vechi și reconstrucția corpului din față al acestora. [...] Ansamblul anexelor gospodărești a fost restaurat și înălțat cu un etaj parțial. De asemenea, a fost construit un corp de clădire. În urma acestor intervenții, s-a realizat „o dispoziție de plan închisă, un fel de atrium gospodăresc, care amintește [de] unele foarte vechi așezări țărănești din ținuturile ardelenești, precum și [de] multe alte așezări anexe din preajma curților noastre mănăstirești. Plastica arhitecturală păstrează înfățișarea foarte simplă, caracteristică artei populare din regiune.” 
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor
    CELAC, Mariana, CARABELA, Octavian, MARCU-LAPADAT, Marius, București, arhitectură și modernitate - un ghid adnotat, Editura Simetria, București, 2005.
    CONSTANTIN, Paul, Arta 1900 în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    POPESCU, Carmen, Le Style National Roumain. Construir une nation à travers l’architecture, 1881-1945, Presse Universitaire, Rennes, 2004.
    SOCOLESCU, Toma T.,  Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă: 1800-1925, Editura Caligraf Design, București, 2004.
    TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic şi indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.

    Volume ale arhitectului:
    ANTONESCU, Petre, Clădiri și studii. Case, biserici, monumente, palate. Încercări de arhitectură românească și clasică. Album, vol. I, Tipografia Guttenberg, București, 1913.
    ANTONESCU, Petre, Clădiri, construcţii, proiecte şi studii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1963.