COMENTARIU CRITIC


    Mihai Capuţineanu a avut pregătire de arhitect şi de inginer. Deşi nu a avut lucrări de arhitectură de mare însemnătate, Capuţineanu se afirmă prin participarea în cadrul comisiilor tehnice de avizare a celor mai importante edificii publice care s-au executat la sfârşitul secolului al XIX-lea în Bucureşti. În 1863, avizează, împreună cu arhitecţii Al. Costinescu, Tillay, G. Burelli, D. Berindei, Iacob Melic proiectul întocmit de Alexandru Orăscu pentru Universitatea din Bucureşti. În 1881, Capuţineanu împreună cu arhitectul A. Lecomte şi inginerul C. Olănesu au avizat proiectul arhitecţilor Cassien Bernard şi Albert Galleron pentru Palatul Băncii Naţionale, iar în 1890 face parte din comisia de avizare a proiectului Palatului de Justiţie.
    În 1891, alături de Ion Mincu, Ion N. Socolescu, Toma N. Socolescu, Alexandru Orăscu, Carol Beniş, Gh. Duca etc., Mihai Capuţineanu a semnat Procesul verbal de înfiinţare a Societăţii Arhitecţilor Români.
Mihai Capuţineanu a avut o activitate didactică remarcabilă ca profesor în cadrul Şcolii de Ponţi şi Şosele, Mine şi Arhitectură din Bucureşti. (Gabriela Petrescu, 2015)
 


BIOGRAFIE


(1834-1912)

Studii academice/de specialitate:
? - 1857 - Ecole des Beaux-Arts, studii clasa a II-a, atelierul arhitectului Douillard.

Activitate didactică:
1864-1901 - Este numit prin decret Domnesc profesor la Şcoala de Ponţi şi Şosele, Mine şi Arhitectură, unde predă cursul de geometrie descriptivă, stereotomie şi arhitectură.

Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
1863-1868 - Arhitect al oraşului Bucureşti;
1863 - Membru în Comisia tehnică de verificare a proiectului Universităţii din București proiectat de Alexandru Orăscu (din comisie făceau parte arhitecţii Costinescu, Tillay, Burelli, Berindei, Melic, Tabay şi Capuțineanu);
1876 - Membru arhitect al Societăţii de Arhitecţi şi Ingineri;
? - Membru al Consiliului Tehnic al Ministerului de Interne;
1877-1878 - Director provizoriu al Şcolii de Poduri şi Şosele;
1881 - Membru fondator al Societăţii Politehnice din România alături de Alexandru Orăscu şi Grigore Cerkez;
1881 - Director general în Ministerul Lucrărilor Publice;
1882 - Membru în Comisia de avizare a anteproiectului Palatului Băncii Naţionale întocmit de arhitecţii Cassien Bernard și Albert Galleron;
1890 - Membru în Comisia tehnică consultativă de avizare a proiectului Palatului de Justiţie împreună cu arh. Nicolae Cerkez şi ing. S. Vârnav;
1891 - Membru fondator al Societăţii Arhitecţilor Români.

Alte informații relevante:
Mihai Capuțineanu a avut activitate atât ca arhitect, cât și ca inginer.
A fost nepotul Elenei Dalles şi a fost numit de aceasta legatar testamentar al averii lăsate după moartea sa.
 


PROIECTE


Proiecte realizate
Proiecte de arhitectură:
1874 - Casele „I. C. Dalles” de pe Strada Colţei, București.

Proiecte de restaurare:
1877 - Reparaţii capitale ale Casei „Istrate Negulescu” din Ploieşti pentru primirea Țarului rus Alexandru al II-lea;
1890 - Restaurarea casei personale din Strada Colţei, București.
 


BIBLIOGRAFIE


Volume de autor:
MUCENIC, Cezara, Bucureşti, un veac de arhitectură civilă sec. XIX, Editura Silex, Bucureşti, 1997.
NOICA, Nicolae Şt., Tradiţii româneşti în construcţiile de lucrări publice, Editura All Educaţional, Bucureşti, 1997.
SEVASTOS, Mihail, Monografia oraşului Ploeşti, Tiparul Cartea Românească, Bucureşti, 1937.
SOCOLESCU, Toma T., Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă, Caligraf, Bucuresti, 2004.

Dicționare:
TEODORESCU, Sidonia, NICULAE, Raluca, ȚELEA, Vasile, BÎRSAN, Andrei, Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI). Literele A-C - ediţie online, pdf, 2014, proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România (2012), din Fondul Timbrul Arhitecţilor; Bucureşti, 2014. (https://issuu.com/dictionaruar), ISBN: 978-973-0-18270-5

Webgrafie:
http://www.arhivadearhitectura.ro