COMENTARIU CRITIC


    Ion N. Socolescu (1856-1924) a rămas în istoria arhitecturii româneşti drept un arhitect dinamic, a cărui activitate practică s-a îmbinat cu cea teoretică. Ion N. Socolescu a făcut parte din primul val de arhitecţi români cu studii la École des Beaux-Arts din Paris. Ion Mincu, Ion N. Socolescu, Ştefan Ciocârlan, Alexandru Săvulescu, Dimitrie Maimarolu, Toma Dobrescu au fost printre primii arhitecţi, care au marcat originile stilului naţional, eliberând-o de sub tutela academismului, înţelegând rolul tradiţiei şi importanţa monumentelor naţionale.
    Activitatea lui Ion N. Socolescu s-a desfăşurat pe mai multe direcţii. Pe lângă arhitect-inginer şi antreprenor, a fost fondatorul şi directorul revistei Analele Arhitecturii şi ale Artelor cu care se leagă (1890-1893), membru fondator al Societăţii Arhitecţilor Români (1891), director şi profesor al Şcolii de arhitectură (1892-1897).
    Practica arhitecturală a lui Ion N. Socolescu s-a desfăşurat după 1884. Alături de Ion Mincu, considerat întemeietorul stilului neoromânesc şi al şcolii naţionale de arhitectură, Grigore Cerchez şi alţii, în încercarea de a crea un stil naţional, Ion Socolescu a mers pe o cale proprie de exprimare arhitecturală, folosind ca surse de inspiraţie atât elemente de arhitectură tradiţională românească, cât şi detalii ale arhitecturii orientale.
    Dintre elementele folosite se remarcă arcele în acoladă, arcele trilobate, iar ca finisaje placare cu elemente ceramice, piatră şi tencuieli pictate. Casa Ionescu-Gion (1889) este prima construcţie care anunţă formula stilistică personală, apreciată de public, pentru caracterul ei original, pentru latura decorativă şi nota de exotism.
    Aproape toate lucrările proiectate de arhitectul Socolescu, după această construcţie, au fost elaborate în acest stil. Modelul creat de arhitect a fost utilizat, în special la reşedinţe, la şcoli, primării, spitale, realizate după 1890.
    Edificiile publice realizate de Ion N. Socolescu au devenit embleme ale oraşelor. Dintre acestea se remarcă: Palatul de Justiţie din Craiova, actuala Universitate; Şcoala Normală din Câmpulung Muscel şi Şcoala „Vasile Lupu” din Iaşi, în prezent, ambele funcţionând ca licee. Palatul Comunal din Constanţa (1894), în prezent, Muzeul de Artă Populară, reprezentativ pentru stilul Socolescu, unde se observă influenţe ale arhitecturii tradiţionale româneşti, dar şi orientale.
    Elementele de decoraţie folosite de Ion N. Socolescu pe faţadele diverselor clădiri au adesea fineţea dantelei, apropiindu-se mai mult de viziunea orientală. Deşi faţadele abundă în decoraţie, aceasta este judicios folosită în zone bine delimitate şi echilibrat realizată. Compoziţia, scara la care sunt executate construcţiile, le dau un aer original şi emană rafinament. Se remarcă la aceste construcţii calitatea ireproşabilă a execuţiei, proiectarea până la cel mai mic detaliu.
    O activitate în strânsă legătură cu profesia de arhitect, pe care a avut-o Ion N. Socolescu, a fost cea de antreprenor. Este remarcabilă calitatea execuţiei Palatului Casei de Depuneri şi Economii, proiectată de arhitectul francez Paul Gottreau în 1894 şi construită de Ion N. Socolescu în perioada 1895-1900. (Gabriela Petrescu, 2015)   
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE


    (Ploieşti, decembrie 1856 - 24 februarie 1924)

    Studii academice/de specialitate:
    1873-1877 - Şcoala de Punţi, Şosele şi Mine, Bucureşti (şef de promoţie);
    1875-1876 - Şcoala de Belle Arte, Bucureşti;
    1879-1883 - École des Beaux-Arts, Secţia de Arhitectură, atelier Léon Ginain, Paris.
     
    Activitate didactică (discipoli și influențe exercitate):
    1892-1897 - Profesor la Şcoala de Arhitectură înfiinţată de Societatea Arhitecţilor Români;
    Discipoli: arhitectul Joseph Exner, prin realizarea casei Ion Kalinderu de pe strada Doamnei şi a caselor Făgădău din strada Vasile Lascăr nr. 125-127 (fostă Teilor colţ cu strada Vrăjitoarei); arhitectul N. Iovanovici prin realizarea casei Cârlova (Brătianu) din str. Visarion nr. 4-6.
     
    Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
    1889-1892 - Arhitect şef în cadrul serviciului de arhitectură al Ministerului Agriculturii, Comerţului, Industriilor şi Domeniilor;
    1884 - Membru al Societăţii Politehnice din România;
    1886 - Membru al Comitetului Societăţii Politehnice din România; 
    1891 - Membru fondator al Societăţii Arhitecţilor Români;
    1891-1994 - Membru în Comitetul de conducere al societăţii având funcţia de casier;
    1901-1902 - Membru în Comitetul de conducere al societăţii având funcţia de vicepreşedinte;
    1912-1913 - Ion N. Socolescu s-a aflat la conducerea societăţii alături de arhitecţii Toma Dobrescu şi Dimitrie Hârjeu;
    1919-1921 - A deţinut funcţia de cenzor;
    1886 - Membru în Comisia tehnică pentru avizarea proiectului întocmit de arhitectul Albert Galeron pentru Ateneul Român (din comisie făceau parte 25 de specialişti, ingineri şi arhitecţi printre care Alexandru Orăscu, Ion Mincu, Ion N. Socolescu, Grigore Cerkez);
    ? - Membru în Comisia de verificare a stării spitalelor civile (din comisie mai făceau parte arhitecţii Ion Mincu, Dimitrie Maimarolu, C. Băicoianu);
    1892-1897 - Director al Şcolii de Arhitectură înfiinţată de Societatea Arhitecţilor Români;
    1890-1893 - Director al Revistei „Analele architecturei şi ale artelor cu care se leagă”.
     
    Alte informaţii relevante:
    Din 1884, Ion N. Socolescu lucrează sub firma „BIROUL TECHNIC PENTRU PROECTE ŞI
    INTREPRINDERI DE LUCRĂRI PUBLICE ŞI PARTICULARE ION. N. SOCOLESCU, arhitect şi inginer, strada Domnitzi, 12 bis, BUCUREŞTI.”
     


    PROIECTE


    Proiecte realizate
    Proiecte de arhitectură:
    1. Locuinţe
    1884 - Casa avocat Fortunescu, Strada Crinului 12 - astăzi, Strada Gen. David Praporgescu, București;
    ? - Casa „N. D. Moroianu”, Calea Călaraşi 41 (55), București;
    1885 - Atelierul cu dependinţe pentru pictorul Stoicescu, Strada Berzei, nr. 128, București;
    1885 - Casa „Dumitru Neagu”, Strada Dulgherilor 2-4 (demolată);
    1886 - Casa „I. Rusesscu”, Strada Sf. Mina 4 (demolată);
    1886 - Casa Arion, Strada Bibescu Vodă 4 (demolată);
    1886 - Casa Athanasiu, Strada Brâncoveanu colţ cu Splaiul Dâmboviţei (demolată);
    1888 - Casă pe Strada Lucaci nr. 21, Bucureşti (demolată);
    1889 - Casa Ionescu-Gion, Strada Lucaci nr. 21 bis - astăzi, Strada Logofătul Udrişte, București;
    1889 - Casa „Dumitru Roşu”, Calea Moşilor (demolată);
    1890 - Casă pe Strada Clopotarii Noi nr. 55, Bucureşti; 
    1891 - Casa Strada Teilor (Slănic) nr. 24, Bucureşti; 
    1891 - Casa Butculescu-Angelescu, Strada C. A. Rosetti, Bucureşti (în prezent, restaurant);
    1894 - Casa Dr. Iovit, Strada Emigrantului, Bucureşti (demolată);
    1895-1896 - Casa Paraschivescu, B-dul Pache Protopopescu nr. 6, Bucureşti;
    ? - Casa „Calistrat Orleanu”, Bucureşti (demolată);
    ? - Casa Ciocârdia, Strada Biserica Enei (demolată);
    1896 - Locuinţa personală, B-dul Carol nr. 28, Bucureşti;
    1896 - Imobil de raport, B-dul Carol nr 30, Bucureşti; 
    1897 - Casa Stoenescu, Strada Mihai Vodă, Izvor, Bucureşti (demolată);
    sf. sec. XIX - Casa „Ion Poenaru Bordea”, Perieţi, Ialomiţa (demolată);
    1904 - Imobil de raport Kogălniceanu, Ploieşti (împreună cu Toma T. Socolescu; demolată);
    1911 - Casa Eftimiu, Bucureşti (demolată).

    2. Edificii publice
    1885 - Spital comunal, comuna Vidra, Vrancea;
    1885 - Penitenciarul Militar de Stat, Strada 13 Septembrie, Fonteriei (demolată);
    1886 - Primăria Piteşti, Argeş (în prezent, Muzeul Judeţean de Artă);
    1886 - Primăria din Călăraşi (în amenajare pentru a deveni Muzeu de Artă);
    1888 - Şcoala de Arte şi Meserii, Bucureşti (demolată);
    1888 - Casa de Administraţie, magazia şi grajdul Domeniului Coroanei Cocioc;
    1889 - Şcoala rurală Peucescu, comuna Săceni;
    1890 - Palatul de Justiţie, Craiova (în prezent, Universitatea din Craiova);
    1890 - Şcoala Secundară de Fete „Despina Doamna”, Ploieşti (demolată);
    1891-1892 - Şcoala Normală „Vasile Lupu”, Iaşi; 
    1892-1896 - Şcoala Normală „Carol I”, Câmpulung Muscel;
    1895 - Şcoala nr. 2 de fete şi băieţi, Râmnicu Sărat;
    1891-1893 - Şcoala primară nr. 2, Constanţa (în prezent, partea veche a Muzeului de Artă);
    1894 - Anexe Teatru Naţional, Bucureşti (demolate);
    1894-1896 - Palatul Comunal, Constanţa (în prezent, Muzeul de Artă Populară);
    1908-1909 - Şcoala de Marină, Constanţa (în prezent, Muzeul Marinei).

    3. Construcţii religioase
    1889 - Biserica Domnească, Buşteni;
    1896 - Catedrala „Sfântul Alexandru”, Alexandria;
    1908-1912 - Biserica „Sfânta Vineri”, Piteşti; 
    ? - Biserica „Sf. Arhangheli Mihai şi Gavril”, Boldeşti Scăieni (distrusă în 1977).

    Participări la concursuri:
    1883-1884 - Participare la Concursul pentru realizarea Liceului „Sfântul Gheorghe”, amplasat pe Calea Victoriei în faţa Ministerului de Finanţe, Bucureşti; 
    1890 - Participare la Concursul pentru realizarea Palatului Camerei Deputaţilor;
    1890 - Participare la Concursul pentru realizarea Palatului Senatului - locul III pentru proiectul Vitruvius.

    Activitate publicistică:
    1890-1893 - Director al Revistei Analele Architecturei şi ale artelor cu care se leagă;
    A publicat articole în revista Analele Architecturei şi a artelor cu care se leagă cu subiecte legate de profilul revistei, de problemele meseriei de arhitect sau de problemele tehnice. A publicat articole referitoare la scopul şi programul revistei, despre înfiinţarea Societăţii Arhitecţilor Români, despre necesitatea unei Şcoli de Arhitectură, despre Legea pentru conservarea monumentelor istorice, despre restaurarea vechilor monumente istorice.

    Premii și distincții:
    1876 - Medalie „Honoris causa pentru Estetică”, Şcoala de Belle Arte din Bucureşti.
     


    BIBLIOGRAFIE


    Volume de autor:
    CURINSCHI, Vorona Ghe., Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
    DUMITRESCU, Nicolae, ILIE, Constantin, Columne peste timp, Editura Mileniul III, Ploieşti, 2010.
    IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
    LASCU, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti, 1831-1952, teză de doctorat, UAIM, Bucureşti, 1997.
    MUCENIC, Cezara, Bucureşti, un veac de arhitectură civilă sec. XIX, Editura Silex, Bucureşti, 1997.
    MUCENIC, Cezara, Ion N. Socolescu. Activitatea de arhitect în Bucureştiul sfârşitului de veac - 1884-1900, vol. XIII, B.M.I.M., Bucureşti, 1999, p. 226-244.
    NOICA, Nicolae Şt., PETRESCU, Ştefan, Domeniul Coroanei: instituţia model a lui Carol I după 130 de ani, Bucureşti, eDITURA Vremea, 2014, p. 90.
    PĂULEANU, Doina, Constanţa. Aventura unui oraş european, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2003.
    PETRESCU, Gabriela, ION N. SOCOLESCU (1856-1924) and the neo-romanian style reflected in Bucharest structures, Analele Universităţii Spiru Haret, 2013, nr. 5, vol. I, pp. 85/105.
    PETRESCU, Gabriela, Arhitecţii Socolescu 1840-1940 Studiu monografic, teză de doctorat, UAIUM,
    Bucureşti, 2014.
    PIPPIDI, Andrei, Case şi oameni din Bucureşti, Bucureşti, Humanitas, 2008.
    POPESCU, Carmen, Le style National Roumain. Construire une Nation a travers l’architecture 1881 - 1945, Presses Universitaires de Rennes-Editura Simetria, Rennes-Bucureşti, 2004.
    SEVASTOS, Mihail, Monografia oraşului Ploeşti, Tiparul Cartea Românească, Bucureşti, 1937.
    SOCOLESCU, Toma T., Amintiri, Editura Caligraf, Bucureşti, 2004.
    SOCOLESCU, Toma T., Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă, Editura Caligraf, Bucureşti, 2004. 
    SOCOLESCU, Toma T., Arhitectura în Ploeşti, studiu istoric (1930-1937), Tiparul Cartea Românească, Bucureşti, 1938.
    TABACU, Gabriela, Revista Arhitectura, studiu monografic şi indici, 1906-1944, Bucureşti, Humanitas, 2008.

    Dicționare:
    CONSTANTIN, Paul, Dicționar universal al arhitecților, Editura Știinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

    Articole în periodice:
    LASCU, Nicolae, „Şcoala de arhitectură şi «Stilul Românesc» 1900-1915”, Revista Arhitectura nr. 5, 1985, pp. 37-44.
    PETRESCU, Gabriela, „Traseu urban Ion N. Socolescu”, în revista Bucurestiul meu drag, 2013, pp. 96-97.
    Revista Analele Arhitecturei şi ale Artelor cu care se Leagă, Bucureşti, anii 1890-1893.
    Revista Arhitectura, 1916-1944.

    Webgrafie:
    http://www.arhivadearhitectura.ro