COMENTARIU CRITIC

Figură reprezentativă a arhitecturii româneşti interbelice. A fost un important şi prolific arhitect şi urbanist care a lăsat în urmă clădiri reprezentative pentru arhitectura românească, dintre care amintim Banca Ardeleană (str. Ion Ghica nr. 5), sediul Crucii Roşii (str. Biserica Amzei nr. 29, intersecţie cu bd. Magheru), sediul de azi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (str. Batiştei nr. 25A, în colaborare cu arhitectul Constantin Ciogolea).

Fișă realizată de Sidonia TEODORESCU (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Paris, 18 mai 1897 - Bucureşti, 21 octombrie 1981)

    Studii academice/de specialitate
    1924 - A absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Paris; își obține diploma în anul 1924 şi revine în ţară în anul 1925, pentru a lucra la început alături de tatăl său, în biroul de arhitectură al acestuia.
     
    Activitate didactică (discipoli și influențe exercitate)
    În ultimii ani ai vieții sale, a îndrumat paşii tinerei generaţii.

    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1936 - Este angajat în calitate de arhitect-urbanist la Primăria Municipiului Bucureşti.
    1935, 1936 - Secretar al Societăţii Arhitecţilor Români.
    1937 - Membru al comitetului SAR.
    1941 - Membru al comitetului SAR (alături de arhitecţii Ion C. Roşu, George Negoescu, Constantin Pomponiu).
    1940-1947 - Director Tehnic al Eforiei Spitalelor Civile.
    până în 1945 - A lucrat în propriul atelier de proiectare, iar apoi a fost pus în situaţia de a-l închide, ca urmare a lipsei de lucru adecvat.
    1947-1949 - A fost Director Tehnic la Societatea de Locuinţe Comunale
    1950-1951 - Consilier tehnic la Ministerul Gospodăriei Comunale.
    1951-1953 - Este arhitect-şef la IPCE.
    din 1953 - A lucrat în cadrul Institutului „Proiect Bucureşti”, în colectivul de elaborare şi actualizare succesivă a Planului de Sistematizare al oraşului Bucureşti (timp de aproape 30 de ani).
    1956 - Este consilier tehnic la secţia de sistematizare din cadrul Institutului „Proiect Bucureşti”.
    1956 - Este ales preşedinte al Uniunii Arhitecţilor.



    Alte informații relevante
    Este fiul arhitectului Ion D. Berindey (1871-1928) şi nepot al arhitectului Dumitru I. Berindey (1831-1884).

    În 1928, după moartea lui Ion D. Berindey, începe să proiecteze în propriul atelier, având două ajutoare preluate de la tatăl său, Adrian Petrescu şi Nicolae Covaci, desenatori şi devizieri.

    Lucrările sale au fost executate sub supraveghere personală.

    Mircea I. Berindey, fiul arhitectului Ion I. Berindey, relatează un fapt semnificativ pentru caracterul tatălui său, din urmărirea lucrării Palatului Administrativ din Iaşi. După montarea ceasului cu carillon din turnul central al Palatului, care la fiecare oră intona note cursive din Hora Unirii, Ion I. Berindey a constatat că ceasul producea unele note false faţă de partitura originală. Ca urmare, a stat 48 de ore continuu, personal, pentru a regla cilindrele ceasului la nivelul notelor reale ale melodiei, astfel încât din momentul inaugurării, defectele iniţial constatate nu s-au mai modificat nici până în prezent.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE
     
    Proiecte de urbanism și peisagistică
    1938-1944 - În calitate de consilier la Primăria Municipiului Bucureşti, Serviciul de Sistematizare, a participat timp de 6 ani, împreună cu arhitecţii Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, Roger Bolomey, Ion Al. Davidescu, la aplicarea planului de sistematizare al Capitalei elaborat în 1935.
    din 1953 - până la încheierea carierei sale profesionale - A lucrat în cadrul Institutului „Proiect Bucureşti”, la elaborarea a numeroase etape de proiectare ale schiţei de sistematizare a oraşului Bucureşti, făcând parte din colectivul de conducere şi elaborare, împreună cu arhitecţii Radu Laurian, Aurel Ghinescu, profesorul inginer Cincinat Sfinţescu şi arhitectul Teodor Rădulescu. [Sursă: Gherghel, vezi Bibliografie]
     
    Proiecte de arhitectură
    1925-1927 - Colaborează cu tatăl său, Ion D. Berindey, la proiectarea şi urmărirea execuţiei Palatului Administrativ din Iaşi (inaugurat la 11 octombrie 1925) şi a casei Maria Filotti (1925-1927), din Bucureşti, strada Vasile Pârvan 12.
    ? - Primele imobile proiectate ca autor unic sunt Casa Colorian din strada Mihai Eminescu 7, Imobilul P+2 din strada general H. M. Berthelot (fostă Nuferilor) 59, Casa Vlad Berindei din strada Nicolae Beldiceanu 1.
     
    Proiecte de clădiri rezidenţiale
    1924-1925 - Casa Mouillet-Le Cannet, Rue Madrid, Franţa;
    1926 - casa Ion I. Berindey, Beuca, județul Teleorman (demolată);
    1927 - Imobilul Avocat Bălănescu, bulevardul Dacia 75, București;
    1929 - Casa Georgeiade, strada Jean-Louis Calderon 68 (fostă strada Cantacuzino 66) , București;
    1930 - Casa Ion Jalea, Copăceni;
    1930-1935? - Casa Ianovici, strada Paris 6, București;
    1930-1935 - Casa Argetoianu, strada Nicolae Iorga 36, București;
    1930-1935 - Casa Logady, strada Sofia 23, București;
    1930-1935? - Casa Vlad Berindei, strada Emil Balaban (fostă Cortului) 1, București;
    1930-1935 - Casa Galitza, strada Louis Blanc 11, București;
    1930-1935 - Casa Rălescu, strada Batiştei 28, București;
    1931 - Casa Alexandru I. Berindey, Beuca, județul Teleorman;
    1935-1937? - Casa Duma, strada Tunari 47, București;
    1932 - Imobilul Ion I. Berindey, funcționalitate: locuinţă şi atelier de proiectare, strada Ioan Vodă Caragea 22, București;
    1935? - Casa Ioan Berindei (Mustic), strada Porumbaru 57, București;
    1935? - Casa Enăceanu, strada Visarion 11, București;
    1935? - Casă, Calea Călăraşilor 57, București;
    1936 - Casa sculptorului Ion Jalea, strada Paul Greceanu 39, București;
    1937 - Ion I. Berindey îşi construieşte a doua locuinţă în Parcelarea Greceanu, strada Paul Greceanu 41, București;
    1938 - Casa Soutzu, Predeal, strada M. Eminescu 26;
    ? - Casa Colorian din strada Mihai Eminescu 7;
    1940 - Casa Grigore Berindei, Costineşti (pe plajă);
    1940 - Casa Dina Balş, Costineşti;
    1940-1944? - Casa Florescu, strada Bitolia 7, București.

    A proiectat şi construit circa 12 imobile de locuinţe (de raport), dintre care:
    1934 - Bloc de locuinţe P+4 Orăscu, bulevardul Dacia, numărul nu a fost localizat;
    1935-1937 - Două imobile cu apartamente, strada Jules Michelet 25-27;
    1935-1937 - Imobile de locuinţe, strada George Enescu 7-9, intersecţie cu intrarea Biserica Albă;
    1937 - Imobil de locuinţe, strada Xenopol 3;
    1935-1940 - Proiectul imobilului de locuinţe din bulevardul Magheru 28-30 [Sursă: Mircea Berindei, vezi Bibliografie fișă];
    1935-1940? - Imobil de locuinţe, strada Sfinţilor 4;
    1940 - Imobil de locuinţe Vlad Berindei, bulevardul Lascăr Catargiu 15A;
    ? - Imobil de locuinţe Motas, strada Batiştei 16;
    1933 - Imobilul de locuinţe Dinu Brătianu, bulevardul Lascăr Catargiu 43;
    ? - Imobil de locuinţe Botez, strada Hristo Botev 30.

    Clădiri publice
    1935-1940 - Imobilul Crucii Roşii, strada Biserica Amzei 29, București;
    1935-1940? - Camera de Muncă, strada Radu Calomfirescu 8, București;
    1936-1938 - Hotel la Turnu Severin, actualmente spital;
    1938-1940? -  Banca Ardeleană, strada Ion Ghica 5, București;
    1939 - Sediul de azi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, strada Batiştei 25A, în colaborare cu arhitectul Constantin Ciogolea, București;
    1940-1947 - Proiectează Spitalul Panduri şi realizează amenajări la spitalele Colentina, Filantropia, Colţea și Grigore Alexandrescu (în perioada în care este Arhitect Şef al Eforiei Spitalelor Civile);
    1942 - Spitalul Panduri din Bucureşti.

    Clădiri industriale:
    Complexul de Prelucrare a Lemnului, Combinatul Năruja-Nehoiu.
     
    Garaje:
    1928-1930? - Garajul P+4, strada Cobălcescu 45;
    ? - Fabrica Rosenthal, Oradea;
    1930? - Garajul Mihăilescu, strada Luterană 9;​
    1930-1935? - Garajul Mihăilescu, Calea Dorobanţilor 31 (astăzi, magazin Billa).

    Concursuri. Premii și distincții
    1936 - Premiul I, obținut la concursul pentru „Biserica din Parcul Domenii”.
    Alte concursuri (menţionate în fişa de înscriere în UAR): Institutul Higiena, Distribuția, Palatul ARO, Ministerul de Justiție.
     
    Activitate publicistică/editorială
    1935-1941 - Colaborator şi membru al redacţiei revistei Arhitectura.
     


    BIBLIOGRAFIE


    BERINDEY, Mircea I. Note din activitatea arhitecţilor Dumitru I. Berindey, Ion D. Berindey şi Ion I. Berindey, Academia, Biblioteca RSR, 1988.

    TEODORESCU, Sidonia, NICULAE, Raluca, ŢELEA, Vasile, BÎRSAN, Andrei, Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI). Literele A-C, ediţie on-line, pdf, proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România (2012), din Fondul Timbrul Arhitecţilor, Bucureşti, 2014
    (valabil la https://issuu.com/dictionaruar)
     
    GHERGHEL, Radu, „Arhitectul IOAN I. BERINDEY: 17 mai 1897-21 octombrie 1981”, în: revista Arhitectura, nr. 1/1982.
    Arhitectura, 1935-1941.
    Ilustraţia, anul XIV (sept.-dec. 1925), nr. 115-118.

    Arhiva UAR.