COMENTARIU CRITIC

Arhitectura lui Dimitrie Mohor a fost analizată recent de arh. Ruxandra Nemțeanu în studiul „Vila în stil neo-românesc”, în care autoarea dedică subcapitolul „Modelul economic al locuințelor ieftine și imaginea «tip» neoromânească” analizării proiectelor arhitecților Dimitrie Mohor și Florea Stănculescu din punct de vedere al implicării acestora în proiectarea de locuințe-tip pentru clasele sociale vulnerabile. Dimitrie Mohor i-a succedat lui Ioan D. Trajanescu în funcția de arhitect al Societății Comunale pentru Locuințe Eftine, unde a proiectat numeroase locuințe-tip în stil neoromânesc și a contribuit la planurile de parcelare pentru cel puțin șapte parcelări de locuințe ieftine. Dosarele din Arhivele Naționale și cele ale Primăriei Municipiului București denotă o rodnică activitate a arhitectului în această funcție începută, cel mai târziu în 1914 și încheiată în jurul anului 1922, caracterizată prin proiectarea în aceste parcelări de școli, azil de lăuze, grădinițe, dar și Fabrica de Tâmplărie. Dimitrie Mohor face parte din generația care a materializat gândirea națională în arhitectură, fiind tributar stilului neoromânesc dezvoltat în special ca urmare a comenzilor de stat, acesta fiind una dintre caracteristicile fundamentale ale Societății Comunale pentru Locuințe Eftine încă de la înființarea sa în 1910.

Observăm, în primul rând, o accentuare a elementelor definitorii stilului neoromânesc în comparație cu predecesorul său Ioan D. Trajanescu, ușor identificabilă în special în cazul locuințelor din Parcelarea Dorobanți (strada Brazilia). D. Mohor s-a asigurat de uniformitatea cartierului prin folosirea unor elemente comune în proiectarea fiecărei case, în ciuda diversității compoziției (locuințele au număr diferit de camere), a plasării construcției în parcelă (retrase de la stradă sau aliniate) sau a plasării parcelei în planul de parcelare (pe colț sau între alte parcele). Dialogul pe care arhitectul D. Mohor îl propune în scuar este remarcabil: compoziția urbanistică generată de cele patru bovindouri ale locuințelor din colțurile scuarului împreună cu retragerea celorlalte două clădiri conferă intimitate spațiului planificat. Pe strada Washington, au fost construite locuințele tip F (la numerele 38 și 36), la rândul lor caracterizate prin contraforți discreți la fațada principală, o compoziție simetrică și proiectarea de intrări pe fațadele laterale, unde este plasat și foișorul de lemn de la etaj. Printre cele mai întâlnite elemente ale stilului neoromânesc se numără logia, bovindourile și ferestrele în arc trilobat sau în semicerc. Referindu-se la locuințe de pe Maramureș, nr. 14, construită în 1914, arh. Ruxandra Nemțeanu sublinia faptul că: „decorația este formală și dispusă conform modelelor deja întâlnite la marii maeștri… este una dintre vilele cele mai modeste și mai stereotipe ale stilului: toate elementele vocabularului neoromânesc sunt amplasate conform canoanelor stilului, dar fără personalitate și expresivitate. Repertoriul stilistic al arhitectului Mohor este evident preluat din compozițiile neoromânești ale arhitectului Paul Smărăndescu, dar fără strălucirea operelor acestuia.” (Andrei Răzvan Voinea, 2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (1883? - ƚ?)
    Căsătorit, a avut un fiu, Ionel Mohor.
     
    Studii academice/de specialitate
    ? - 1911 - Școala Specială de Arhitectură din Paris*.
     
    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1912-1922 - A colaborat cu Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine, probabil în funcția de arhitect-șef sau consultant al acestei Societăți.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de urbanism și peisagistică
    1912-1921 (?) - Parcelarea Zablovschi (începută în 1912 și finalizată probabil în 1921, când datează ultimele planuri care îi poartă semnătura), proiectată pe străzile Mihail Cornea (astăzi Gala Galaction) și ing. Zablovschi. Pe suprafața de 37.400 m.p., Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine a proiectat 66 de locuințe cuplate (așadar 132 de locuințe individuale) și o școală (astăzi grădinița nr. 42), străzile ocupau 5.800 m.p. (15,5%), iar suprafața medie a loturilor era de 200 m.p. Locuințele din parcelare au fost proiectate de D. Mohor împreună cu Ioan D. Trajanescu în mai multe etape. În arhive se păstrează câteva planuri ale locuințelor de pe strada Mihail Cornea (actuală Gala Galaction) la nr. 9-11  (aut. constr. - 10 Octombrie 1921) și nr. 17 (aut. constr - 4 Mai 1921).
    1914 - Parcelarea Lăzureanu-Căzărmii. Planul de parcelare este datat 3 Martie 1914 și este semnat de D. Mohor și de directorul Societății Comunale pentru Locuințe Eftine, Andrei G. Ioachimescu. Comanditarul acestui proiect a fost Ministerul de Război, pentru care SCLE a proiectat 17 locuințe (tipurile E, E1, E2, E3), dintre care 16 cuplate și 1 individuală. Este una dintre puținele parcelări în care locuințele nu sunt înconjurate de grădini și au fost proiectate în pantă. Sistematizările din anii optzeci au condus la demolarea integrală a parcelării, pentru a face loc noului centru civic.
    1914-1921 - Parcelarea Drumul Sării. Proiectarea parcelării a început în 1914 pe străzile Negel și Caranda, însă a fost finalizată în etape: între 1914 și 1916, în 1921 (de când datează planul de parcelare cu mențiunea că planul locuințelor este semnat de D. Mohor), cea de-a treia etapă 1938-1944 și ultima 1952. Arhitectul D. Mohor a lucrat doar la primele două, chiar dacă planul de parcelare a fost semnat de arh. Fr. Reiss. În iulie 1921, s-a decis construirea a 10 corpuri tip B de câte 2 apartamente, după planurile lui D. Mohor. Parcelarea a fost proiectată pentru Ministerul de Război.
    1914-1944 - Parcelarea Raion. Parcelarea a fost începută în 1914 de către Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine pe terenul din strada Gura Lupului, însă s-a dezvoltat remarcabil abia după 1927 când s-a extins pe străzile delimitate de str. Miletin – str. Cogâlnic – str. Cerceluș - str. Diligenței (între Piața Alba Iulia și Bd. Mihail Bravu). Din prima etapă, la care a contribuit din plin arh. D. Mohor, datează locuințele de pe străzile Ismail și Vâlcov (astăzi Rodiei), în special tipurile B și F. În parcelare a fost proiectată și grădina de copii (1922) pe strada Vâlcov (astăzi strada Raion), aflată într-o stare avansată de degradare.​
    1916-1921 - Parcelarea Dorobanți. Planul de parcelare este datat 1914 și poartă semnăturile arhitectului D. Mohor și inginerului Andrei G. Ioachimescu, directorul Societății Comunale pentru Locuințe Eftine. Au fost proiectate numeroase tipuri pentru Ministerul de Finanțe și Ministerul de Război și a fost construită în două etape. Prima etapă a constat în ridicarea a 8 imobile în 1916 până la intrarea României în Primul Război Mondial pentru Ministerul de Finanțe, iar cea de a doua etapă s-a desfășurat între 1920-1921, când Societatea cere aprobare de la Primăria Comunei București Primărie (16 octombrie 1920) pentru trei corpuri tip F, de această dată pentru Ministerul de Război. Inițial, Parcelarea trebuia să cuprindă 60 locuințe tip, însă războiul a oprit inițiativa, proiectanții fiind nevoiți să continue cartierul după încheierea ostilităților, limitând construirea locuințelor tip doar pe străzile Lisabona, Braziliei și Washington. Locuințele din cea de-a doua etapă sunt caracterizate prin utilizarea frecventă a elementelor definitorii ale stilului neoromânesc precum stâlpii de lemn ai foișoarelor, contraforți, bovindouri etc.
    1922 - Parcelarea Cornescu. Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine a proiectat această parcelare în 1922, însă a fost construită în etape. Arh. D. Mohor a contribuit doar la prima parte, proiectând imobilele tip E de pe Calea Floreasca de la nr. 28-30 (cf. aut. de constr. din 9 mai 1922). În afara acestor locuințe, în parcelare fusese construit deja un local de școală pentru Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, precum și Fabrica de Cuie a Societății Comunale pentru Locuințe Eftine. Parcelarea avea inițial o suprafață de 37.800 m.p., străzile ocupau 17% (6.450 m.p.) și avea 94 de loturi.
    1922 - Parcelarea Verzișori-Tăbăcari. Delimitată de străzile Aristizza Romanescu, Petre Liciu, Bd. Tăbăcari și str. Verzișori, parcelarea a fost proiectată de Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine pentru funcționarii de stat și în epocă purta numele Cartierul Tăbăcarilor. Pe lângă locuințe, a mai fost proiectat și un azil de lehuze. Cererea din 20 noiembrie 1922 se referea la construirea a 6 apartamente tip E și 8 tip B. Parcelarea a fost finalizată în 1927, așa cum o demonstrează fotografiile aeriene din acel an.
     
    Proiecte de arhitectură
    1914 - Casa Eliza Stravolca din Calea Plevnei*;
    ? - Locuința I.N. Duiculescu, str. Maramureșului nr 14*.
     


    BIBLIOGRAFIE

    Surse primare:
    Arhivele PMB: Fond PMB Tehnic, dosarele 386/1916, 64/1920, 133/1921, 247/1915, 154/1921
    Arhivele Naționale: 143/1923

    Surse secundare:
    POPESCU, Carmen, Le style national roumain, Rennes: 2004.
    *NEMȚEANU, Ruxandra, Vila în stil neo-românesc, cu o Prefaţă de prof. dr. Arh. Anca Brătuleanu
    București: Simetria, 2012.
    SFINȚESCU, Cincinat, „Societatea Comunală pentru Locuințe Eftine și realizările ei”, în: Revista Urbanismul, 1933.
    VOINEA, Andrei Răzvan, DOLGHIN, Dana, Rubrica De locuit și povestit, 2012-2015, disponibil on-line http://atelier.liternet.ro/arhivarubricii/136/De-locuit-si-povestit.html