COMENTARIU CRITIC

D. Ionescu rămâne în istoria arhitecturii bucureștene drept arhitectul Societății Comunale pentru Locuințe Eftine, mai bine de un deceniu, din 1938, când apar primele planuri care îi poartă semnătura, până în 1948, când autoritățile desființează Societatea. D. Ionescu a urmat în funcția de arhitect lui Ion Țărușanu (1927-1936/1937), continuând parcelările Cornescu, Drumul Sării, Raion, Iancului, începute de predecesorii săi, semnând totodată planurile pentru noi parcelări precum Calea Lacul Tei, Echinocțiului și Maior Giurescu. În acest interval, la conducerea Societății era directorul D. Stoica. Pe lângă aceste planuri de parcelare, D. Ionescu a mai semnat planuri pentru extinderea Parcelării Raion dincolo de Bulevardul Mihai Bravu (nerealizată). În afara locuințelor executate, arhitectul D. Ionescu a proiectat în parcelări și alte proiecte precum școli, grădinițe, biserici (Sf. Fanurie în Pcl. Raion), și a contribuit la amenajarea parcurilor în unele dintre aceste parcelări. Din punct de vedere arhitectural, a continuat linia lui Ion Țărușanu, un neoromânesc simplificat, fără a face apel la ornamentele caracteristice arh. Ioan D. Trajanescu și arh. D. Mohor. (Andrei Răzvan Voinea, 2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1936/1937-1948 - Arhitect al Societății Comunale pentru Locuințe Eftine.
     
    Alte informații relevante
    Adresa: Bulevardul Ghica 96.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE
     
    Proiecte de urbanism și peisagistică
    1936-1944 - Parcelarea Calea Lacul Tei. Parcelarea a fost proiectată în Sectorul I Galben, în proximitatea celorlalte două parcelări din zonă, Pcl. Cornescu și Pcl. Drumul la Tei. Având în vedere terenul mult mai mare avut la dispoziție, arhitectul a creat un plan de parcelare complex care cuprindea, în afară de locuințe și parc, școală etc. A proiectat 10 tipuri de locuințe (A, B, C, D, D1, E, F, locuințele pe colț top T1, T2, T3), pe terenul delimitat de Bd. Lacul Tei, Str. Județului, Bd. Ghica Tei și Str. Scheiul de Sus. Etapa a doua (delimitată de Str. Maica Domnului și Str. Teiul Doamnei) nu a mai fost executată din cauza desființării Societății (1948). Pe acest teren, noile autorități au proiectat blocuri, dar și Administrația Penitenciarelor, Tipografia MAI, spitalul Emilia Irza, Facultatea de Construcții.
    1938 - Prelungirea Turbinei în Parcelarea Cornescu. În Parcelarea Cornescu, D. Ionescu a finalizat proiectul prin proiectarea unui număr de 9 case tip duplex, pe strada (actuală) Turbinei. 
    1938 - Parcelarea Rahova (completare). Inițial, parcelarea fusese începută în 1914, când s-au ridicat primele case după proiectele lui Ioan D. Trajanescu și continuată în 1928 de arh. Ion Țărușanu. Ultima etapă i se datorează lui D. Ionescu, care proiectează și ultimele locuințe din parcelare.
    1938-1944 - Parcelarea Drumul Sării (etapa a treia). Cea de-a treia etapă poartă semnătura lui D. Ionescu și a inginerului D. Stoica, directorul Societății Comunale pentru Locuințe Eftine. Unul dintre cele mai folosite elemente compoziționale este rezlitul (zid în trei trepte), care marca separarea dintre cele două locuințe. Cel mai probabil, în această perioadă arhitectul D. Ionescu a proiectat și locuințele de pe Strada Garofeanu, din aproprierea Pcl. Drumul Sării. Locuințele au fost construite de către Societate pentru Ministerul de Război.
    1938-1944 - Parcelarea Raion (etapa a patra). Cea mai amplă perioadă de extindere a parcelării datează din această perioadă. Planul de parcelare demonstrează extinderea spre est (între Str. Dristorului și Bd. Mihail Bravu), care aproape a dublat numărul de case construit până la acea dată. Arh. D. Ionescu semnează atât planurile de parcelare, cât și proiectele caselor-tip. Pe scuarul liber de pe Strada Cerceluș (denumirea actuală), în 1943 s-a hotărât ridicarea unei biserici (care ținea de Parohia Mihai Bravu), proiectată de către D. Ionescu și ridicată prin contribuția locuitorilor parcelării. Biserica a fost ridicată ulterior, conform altor planuri (semnate de Dimitrie Ionescu-Berechet). Inițial, străzile din parcelare purtau nume de localități din Basarabia (Ismail, Reni, Leova etc.), însă după 1948 aceste denumiri au fost schimbate. Conform mărturiilor orale, parcelarea a fost la un pas de a fi demolată în întregime la sfârșitul anilor optzeci pentru continuarea Bd. Unirii.
    1939 - Parcelarea Maior Giurescu. Parcelarea include patru locuințe-tip, însă cel mai probabil planurile de parcelare au fost mai extinse, fiind localizată pe Strada Apele Minerale, astăzi Ion Minulescu, la intersecția cu intrarea Scorțeni.
    1939 - Parcelarea Echinocțiului. Proiectul a fosta aprobat abia în anul 1939 (deși procesul de avizare începuse în 1934). Loturile au o suprafață de 200 m.p., și, conform adresei transmise de Societate Primăriei, înălțimea caselor trebuia să fie de cel puțin 8m, iar lățimea Aleii Gafton Lazăr se modifica la rândul ei, urmând a măsura 8.5 metri. În 1935, proiectul era aprobat „cu condiția ca parcelatorul să execute pe străzile parcelate apă, canal, luminat public și particular, cu cablu subteran, la trotuare pavaj de asfalt cu borduri de granit, iar pe partea carosabilă pavaj de granit pe pat de beton cu rosturile umplute cu mastic.” Sunt 14 locuințe proiectate de D. Ionescu, asemănătoare celor semnate anterior în parcelările Iancului, Sf. Vineri, Raion.
    1939-1946 - Parcelarea Iancului 2. Concomitent cu construirea locuințelor din Parcul Iancului 1, Societatea a decis parcelarea terenului la est de Fabrica Zefirul și continuarea ridicării locuințelor ieftine. Astfel, în perioada 1935-1938, Societatea a construit casele dintre Șoseaua Iancului şi Str. Grigore Gabrielescu (planuri semnate de Ion Țărușanu), celelalte fiind construite în intervalul 1939-1946 și purtând semnătura lui Dan Ionescu. Tipologia indică faptul că au fost construite mai degrabă în anii 1941-1943, când s-au proiectat locuințele-tip separate de un zid (rezalit), acest detaliu fiind caracteristic stilului lui D. Ionescu din perioada 1941-1943, desfășurate de Societate și în alte parcelări precum Drumul Sării sau Calea Lacul Tei. Nomenclatura străzilor a fost hotărâtă în decembrie 1940, până la acea dată aceste străzi purtând litere (A-H). Astfel, strada A a devenit George Folescu (cântăreț de operă), strada B și-a schimbat denumirea în Jean Athanasiu (bariton), strada C a devenit Grigore Gabrielescu, strada D, poartă denumirea Ion Băjenaru, strada E se numește acum Nicolae Leonard (tenor, supranumit „prințul operetei”), iar strada F este Traian Grozăvescu (tenor născut la Lugoj, cu un succes internațional remarcabil). 
     

    PROIECTE NEREALIZATE

    Pe lângă parcelările puse în practică, Societatea a mai proiectat o serie de parcelări care nu au mai fost puse în practică, iar cea mai importantă a fost extinderea Parcelării Raion dincolo de Bd. Mihai Bravu, semnată de D. Ionescu în anii patruzeci.
    Parcul Raion - extindere Mihail Bravu – Planul inițial cuprindea construirea locuințelor pe Străzile (astăzi) Alexandru Magatti și Gheorghe Petrașcu, iar întregul plan de parcelare viza terenul delimitat de Străzile Ștefan S. Nicolau - Baba Novac - Bd. Mihai Bravu.
     


    BIBLIOGRAFIE

    Surse primare:
    Arhivele Naționale: Fond Ministerul Lucrărilor Publice, CTS, 146/1937.
    Arhivele Primăriei București: PMB Tehnic, 58/1934, 86/1939, 253/1938 (III Albastru), 400-421/1938 (III Albastru)
     
    Surse secundare:
    VOINEA, Andrei Răzvan, DOLGHIN Dana, Rubrica De locuit și povestit, 2012-2015, disponibil on-line http://atelier.liternet.ro/arhivarubricii/136/De-locuit-si-povestit.html
    Placa memorială, Biserica Sf. Fanurie, Str. Cerceluș.