COMENTARIU CRITIC

Duiliu Marcu este cel care dovedește o polivalență ieșită din comun în arhitectura românească, fiind personalitatea acesteia, care se confundă practic cu aproape întreaga evoluție a arhitecturii noastre. În acest sens, activitatea sa profesională se desfășoară pe parcursul a peste 50 de ani (1912-1966), timp în care la conducerea României democratice se schimbă patru regi [Carol I (1866-1914), Ferdinand I (1914-1927), Mihai I (1927-1930 și 1940-1947) și Carol al II-lea (1930-1940)] și, ulterior, se instaurează regimul comunist. Mai mult decât atât, destinul arhitectului este legat de familia regală și  mai ales de personalitatea lui Carol al II-lea.

Chiar dacă, pe parcursul carierei sale îndelungate, creează în aproape toate stilurile care s-au manifestat în România, Duiliu Marcu nu se mărginește doar la a compune, utilizând elementele specifice fiecărui stil, ci el își impune propria viziune asupra respectivului stil, o viziune care îl distinge de toți ceilalți colegi de breaslă.

Cea mai valoroasă inițiativă stilistică proprie este, fără îndoială, sinteza modernismului cu arhitectura clasică, deoarece din această nouă concepție rezultă cele mai importante și mai spectaculoase opere ale arhitectului. Etapa modernistă a carierei lui Duiliu Marcu este și cea mai prolifică. Programele de arhitectură abordate de Marcu sunt variate, de la clădiri publice și imobile cu apartamente și birouri, la locuințe individuale și pavilioane de expoziție.

Cu toate acestea, modernismul nu este singurul curent asupra căruia Marcu își lasă amprenta, elaborând o viziune și o concepție proprii. Dimpotrivă, același este și cazul neoromânescului, unde Duiliu Marcu propune o alternativă, o manieră originală de a aborda stilul național: este vorba despre „stilul neobizantin” sau „arhitectura românească de tradiție”.

Trecerea către modernism a arhitectului va avea loc după 1930, când, în ciuda lucrărilor valoroase și a succeselor de care se bucurase deja în cariera sa, Duiliu Marcu a simțit nevoia unei schimbări în abordarea arhitecturii, care să corespundă mai bine necesităților societății românești interbelice. În acest sens, arhitectul se înscrie în curentul modernist, mai precis în modernismul clasicizant, filtrat printr-o viziune proprie, unică în țara noastră, care amintește pe alocuri de arhitectura mussoliniană. Ca principală personalitate a acestui stil, Duiliu Marcu își desăvârșește opera și se impune definitiv ca unul dintre cei mai mari arhitecți din istoria arhitecturii din România. Cu toate acestea, lucrările arhitectului au fost realizate, aproape în întregime, înainte de anul 1945. Ulterior, el s-a dedicat în principal activității didactice și a efectuat unele studii urbanistice.

Multitudinea de lucrări realizate de arhitect de-a lungul întregii sale cariere, capacitatea sa de a aborda toate tipurile de arhitecturi prezente în România în perioada regalității, precum și de a se adapta perfect cerințelor comanditarilor, indiferent care ar fi aceia, toate relevă faptul că Duiliu Marcu a rămas și va rămâne pentru totdeauna o mare personalitate a arhitecturii noastre, indiferent de regimurile care s-au succedat și se vor succeda la conducerea țării.

O contribuție remarcabilă a lui Marcu pentru întreaga arhitectură interbelică din țara noastră este reinventarea detaliului de arhitectură, atât prin soluția găsită, cât și prin prețiozitatea materialului folosit. Astfel, rezolvarea detaliilor de către diplomații Școlii de Arte Frumoase de la Paris, la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, în stil eclectic, este reluată prin folosirea materialelor ca  piatra naturală, lemnul, sticla și metalul la detaliile arhitecturii moderniste, în special la cele ale modernismului clasicizant. Din acest motiv, aș îndrăzni să-l numesc pe Duiliu Marcu „ARHITECTUL  DETALIULUI  ÎN  ARHITECTURA  MODERNISTĂ DIN  ROMÂNIA”. 

Fișă realizată de Mariana CROITORU (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Calafat, 25 martie 1885 - București, 9 martie 1966)
     
    Studii academice/de specialitate
    1905 - Primul admis la Școala Superioară de Arhitectură din București;
    1906 - Al doilea admis la celebra Școală de Arte Frumoase (Beaux-Arts) din Paris, elev al profesorului arhitect Victor Alexandre Frederic Laloux (1850-1937).
     
    Activitate didactică
    1923-1927 - Profesor de „estetica orașului” la Școala Superioară de Științe de Stat din București;
    1927-1929 - Profesor suplinitor la Școala Superioară de Arhitectură din București;
    1929-1957 - Profesor titular al catedrei de istorie a arhitecturii la Școala Superioară de Arhitectură din București.
     
    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1912 - Arhitect diplomat al Guvernului francez [la absolvirea Academiei Beaux-Arts, a obținut diploma de „architecte d.p.l.g.” (Société des architectes diplômés du gouvernement)];
    1912-1913 - Arhitect la Ministerul Lucrărilor Publice;
    1913-1917 - Arhitect șef la Direcția generală C.F.R. (Direcția lucrări noi), studii pentru noi topuri de stații de  călători;
    1918-1922 - Director general în Consiliul tehnic superior (Ministerul Lucrărilor Publice);
    1922-1937 - Consilier în Consiliul tehnic superior (Ministerul Lucrărilor Publice);
    1924-1937 - Inspector general la Direcția generală C.F.R.;
    1937-1942 - Vicepreședinte al Consiliului tehnic superior (Ministerul Lucrărilor Publice);
    1937-1950 - Referent pentru lucrările de urbanism (M.L.P.), actualizând în țară noile principii urbanistice (care erau cu totul necunoscute);
    1942-1946 - Ministrul Lucrărilor Publice;
    1946-1949 - Președinte al Comisiei de devize din Ministerul Construcțiilor.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de urbanism și peisagistică

    1923-1924 - Piața Monumentului Unirii din Brăila (coautor sculptorul Oscar Späthe);
    1924-1926 - Piața Unirii din Oradea;
    1934-1935 - Sistematizarea parțială a orașului Bacău;
    1934-1936 - Sistematizarea orașului București, în colaborare cu arh. R. Bolomei, arh. I. Davidescu, ing. T. Rădulescu;
    1935-1937 - Sistematizarea orașului Buzău;
    1936 - Lotizarea G. Crăiniceanu, Predeal;
    1936 - Sistematizarea stațiunii Agigea;
    1937 - Sistematizarea stațiunii Timișul de Sus, colaborator Serviciul tehnic al orașului;
    1937-1942 - Sistematizarea orașului Brașov, colaborator Serviciul tehnic al orașului;
    1942 - Sistematizarea parțială a orașului Curtea de Argeș;
    1943-1945 - Sistematizarea centrului civic al Brașovului, colaborator arh. T. Chițulescu.
     
    Proiecte de arhitectură
    Clădiri publice
    1912-1913 - Palatul Universității din București, Secția Fizico-Matematice, autor principal: prof. arh. Nicolae Ghica-Budești;
    1923-1926-1931 - Școala Politehnică din Timișoara, Pavilionul de Mecanică, Cămin studențesc și Cantină;
    1923-1928 - Teatrul orașului Timișoara, Piața Operei, sala de spectacole, interioarele; ulterior, 1934-1936 - fațadele;
    1925-1927 - Hotelul Athénée Palace, București; ulterior, 1938-1939 - renovare, transformare și aripă nouă;
    1925-1927 - Restaurantul „La Colonade” din București, Șoseaua Kiseleff (demolat în perioada interbelică);
    1925-1926 - Pavilionul Artelor de pe Șoseaua Kiseleff din București (demolat în perioada interbelică);
    1926-1930 - Cinematograful Capitol din Timișoara (participare în cadrul concursului organizat, obține premiul I și execuția lucrării);
    1929 - Pavilionul României la Expoziția Internațională de la Barcelona;
    1930 - Secțiunea României la Expoziția de Comunicații și Turism de la Poznan (Polonia), colaborator arh. Horia Creangă;
    1934-1936 - Centru alimentar, Buzău;
    1935-1937 - Imobilul Casei de Credit a Magistraților, București, Bd. Magheru, nr. 24;
    1934-1937 - Palatul Direcției Generale C.F.R. (Ministerul Transporturilor), București, colaborator principal arh. Ștefan Călugăreanu;
    1936-1938 - Biblioteca Academiei Române, Calea Victoriei, București;
    1934-1941 - Casa Autonomă a Monopolurilor Statului, Calea Victoriei 150, București;
    1937-1938 - Gara regală, București - Băneasa (Mogoșoaia);
    1937-1938 - Gara regală, Sinaia, colaborator Serviciul de Arhitectură al C.F.R.;
    1937 - Stație de călători, colaborator Serviciul de Arhitectură al C.F.R.;
    1937-1939 - Școala Superioară de Război, București;
    1937-1939 - Institutul de cercetări științifice, Șoseaua București-Ploiești (Km 42);
    1937-1939 - Institutul de fizică și chimie al Academiei Române, Cluj;
    1937-1944-1952 - Ministerul Afacerilor Străine, Palatul Victoria, București;
    1937-1939 - Imobilul cu birourile Societății „Mica”, Calea Victoriei 61-63, București (dispărut la cutremurul din 4 martie 1977);
    1937 - Pavilionul României la Expoziția Internațională de la Paris (participă la concursul organizat, obține premiul I și execuție);
    1937 - Restaurantul României la Expoziția Internațională de la Paris (participă la concursul organizat, obține premiul I și execuție);
    1937-1938 - Legația României la Praga;
    1946-1947 - Ambasada României la Viena, colaborator Serviciul de arhitectură al Ministerului Afacerilor Externe;
    1947 - Ambasada României la Sofia, colaborator Serviciul de Arhitectură al Ministerului Afacerilor Externe.
     
    Reședințe private
    1913-1915 - Casa Iulian Vrăbiescu, Craiova;
    1914-1915 - Casa Tudor Mărăscu, Craiova;
    1915-1916 și 1920-1925 - Casa Ing. Constantin M. Vasilescu, Bulevardul Lascăr Catargiu 54, București;
    1916-1919 - Casa Sevastia Ilie Săbăreanu, Bulevardul Regina Maria 52-54, București;
    1919 și 1922-1925 - Casa Dr.  Anton Dobrovici, Bulevardul Lascăr Catargiu 40, București;
    1922-1923 - Imobilul din București, Strada Sf. Apostoli 11 (demolat);
    1922 - Imobil de raport Victor Antonescu, Strada Biserica Popa Chițu 14, București;
    1922 - Casa Procopie-Dumitrescu, Strada Batiștei 35, București;
    1922-1924 - Casa Scarlat-Caragiale, Strada Sofia 21, București;
    1923 - Vila Nicolae Tabacovici, Sinaia;
    1923 - Casa familiei Julietta și Eugen Teodorini, Ploiești;
    1923 - Vilă lângă București, Afumaţi;
    1926-1939 - Imobil cu apartamente și birouri, Calea Victoriei 45, București (colaborator al arhitectului G. M. Cantacuzino);
    1926-1928 - Casa familiei Julietta și Eugen Teodorini, Strada Alexandru Philippide 17, București;
    1927-1929 - Capela familiei Blank, București-Băneasa;
    1928-1929 - Vilă la Reșița;
    1930 - Vila doctor Krainic, Sinaia-Cumpătu;
    1932-1933 - Casa Ing. Constantin Bușilă, Aleea Modrogan 1, București (în prezent, Strada Rabat 1);
    1932-1934 - Imobilul de locuințe al Societății „Mica” (proprietar Ion Gigurtu), Calea Victoriei 61-63 – „Blocul Nestor”, București (dispărut la cutremurul din 1977);
    1933 - Vila Profesor Pogoneanu, Sinaia;
    1933 - Casa doamnei George Georgescu - Florica (Tutu) Oroveanu (fiica adoptivă a inginerului Constantin Bușilă), Strada Washington 9, București;
    1934-1935 - Imobilul Tabacovici, Strada Dionisie 2, București;
    1934-1935 - Imobilul Inginerului Ficșinescu, Str. Știrbei Vodă 92, București;
    1934 - Casa Inginerului Luca Bădescu, Strada Muzeul Zambaccian 1, București;
    1934 - Vila Olga Ștefănescu (Bébé), Sinaia-Cumpătu;
    1934-1935 - Vila familiei Gigurtu, Predeal;
    1934-1935 - Casa Prof. Mircea Djuvara, Strada Sofia 14, București;
    1935 - Imobilul Stoianescu, Strada Știrbei Vodă 20, București;
    1936 - Imobilul Giurgea, Strada Știrbei Vodă 17, București;
    1936-1937 - Imobilul Stoianescu, Strada Știrbei Vodă 18, București;
    1936-1938 - Imobilul doamnei Popovici-Mezin, Strada Italiană 25, București;
    1936 - Vila doamnei Ioanid, Balcic.
     
    Arhitectură industrială
    1934 - Abatorul orașului Buzău, colaborator ing. B. Stinghe (demolat);
    1934-1935 și 1940 - Abatorul orașului Bacău, colaborator ing. B. Stinghe (demolat);
    1923-1926 - Stațiile de transformare pentru iluminatul orașelor Sinaia și Bușteni;
    1934 - Mică uzină electrică pe litoral, Balcic;
    1921-1924 - Uzina electrică și clădirea transformatorilor la Florești-Prahova, coautor inginer Emil Prager.
     
    Arhitectură religioasă
    1924-1926 - Cavoul Capri, cimitirul Bellu din București;
    1938 - Mormântul generalului Gheorghe Marcu (tatăl arhitectului), Craiova;
    1945 - Cavouri: Baron Lövendal, familiile Cosma, Eraclide, Iliescu, București, cimitirul Bellu.
     
    Proiecte de restaurare
    1922 - Casa Marie și Ion Pillat, Strada Gogu, București (transformare);
    1922 - Casa doamnei Adina Vasilescu, Strada Pompiliu Eliade, București (transformare);
    1923-1924 - Casa Aristide Blank, Strada Gen. Berthelot, București (transformare);
    1922 - Casa Marie și Ion Pillat, Strada Gogu Cantacuzino, București (transformare);
    1922 - Casa doamnei Adina Vasilescu, Strada Pompiliu Eliade, București (transformare);
    1930 - Vila Ing. Constantin Bușilă, Strada Mănăstirii, Sinaia (extindere, refacerea fostei vile Candiano).
     
    Proiecte de interior
    1922 - Proprietatea Raphael Halfon (arh. Ștefan Burcuș), Șoseaua Kiseleff 55-57, București (ansamblu de 5 case - interioare pentru casa în care a locuit Duiliu Marcu până la sfârșitul vieții);
    1925-1926 - Interioarele Vaporului „Dacia” (donat Rusiei ca despăgubire de război în anul 1944);
    1920 - Proprietatea George Ionescu (socrul arhitectului), Strada Gogu Cantacuzino 65, București (interioare, la parter era biroul lui Duiliu Marcu, în prezent, Ambasada Ungariei);
    1928 - Palatul Elena Krețulescu (arh. Petre Antonescu), Strada Știrbei Vodă 39, București (președinția Consiliului de Miniștri, interioare);
    1936-1938 - Casa Inginerului Ion Gigurtu (arh. Paul Smărăndescu), Strada Benito Mussolini 16-18, București (astăzi, Strada Nicolae Iorga) (refacere interioare).

     
    PROIECTE NEREALIZATE

    1912 - Proprietatea A. Gusti, Parcul Ioanid, București;
    1912 - Casa Ilie Săbăreanu, Parcul Ioanid, București;
    1914-1915 - Catedrala Madona Dudu din Craiova (proiect de execuție), construită de arhitectul I. D. Traianescu pe fundațiile din proiectul lui Duiliu Marcu;
    1914-1916 - Casa N. Titulescu, Șoseaua Kiseleff 35, București;
    1923 - Casa S.A.R. - Simona Alimănișteanu, Parcul Ioanid, București,;
    1923 - Imobil de raport R. Drăghicescu, Strada Jules Michelet, București;
    1923 - Vila Dan Corbescu, Afumați;
    1923 - Pavilion (I. Doiciu) la Snagov (restaurant, lăptărie, debarcader);
    1923 - Casa Aurel Cosma, Timișoara;
    1924-1925 - Crematoriul „Cenușa” (prima clădire de acest fel din Europa), proiect de execuție (construit de arhitectul I. D. Traianescu pe fundațiile din proiectul lui Duiliu Marcu), București;
    1926 - Catedrala ortodoxă din Timișoara;
    1931 - Palatul Academiei Române, anteproiect;
    1928 - Locuințe pentru muncitori, Reșița;
    1928 - Vila Ing. V. Vâlcovici, Constanța;
    1928 - Vilă la Anina;
    1930 - Piața Centrală, Costinești;
    1931 și 1957-1959 - Piața Academiei Române, București;
    1934 - Banca Marmorosch-Blank, extindere la Calea Victoriei, București;
    1934 - Proprietatea Cesianu-Arion, Calea Victoriei 175 / Strada Sevastopol, București;
    1934 - Imobil de locuințe pentru muncitori, Anina;
    1934 - Casa Predescu Corneliu, Calea Dudești 119, București;
    1935 - Imobil de raport Solacolu, Strada Dionisie 36, București;
    1935 - Casa Weiss, Strada Scaune 35, București;
    1936 - Imobilul Gheorghe Fringhian, apartamente și birouri, Calea Victoriei 72;
    1936 - Vilă la Costinești;
    1937 - Gară, Constanța, colaborator Serviciul de Arhitectură al C.F.R.;
    1937 și 1959 - Piața Victoriei din București;
    1938 - Piața Palatului Republicii, București;
    1938-1939 - Institutul Social Român, București;
    1938 - Concurs pentru Piața Primăriei, București;
    1938 - Legația Italiană – „Cassa d’ Italia”, Calea Victoriei / Strada General Gheorghe Manu, București;
    1938 - Studii pentru un Arc de triumf;
    1940 - Casa Dobrescu, Șoseaua Vianu, București.
     
    Concursuri. Premii și distincții
    1913 - Premiul I, obținut la concursul pentru Catedrala Madona Dudu din Craiova;
    1927 - Premiul I, obținut la concursul pentru Palatul Academiei Române;
    1936 - Concurs internațional pentru Sistematizarea orașului Stockholm (în colaborare);
    1939 - Concurs pentru Opera din București;
    1953 - Laureat al Premiului de stat pentru interioarele Palatului Victoria.
     
    Activitate publicistică/editorială
    1946 -  „Architecture 1930-1940”, Imprimeria Bucovina I. E. Toroutiu, București;
    1960 -  „Arhitectură 1912-1960”, Editura Tehnică, Bucureşti.
     


    BIBLIOGRAFIE

    Cărți autor
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    MARCU, Duiliu, Architecture 1930-1940, Bucharest, Imprimerie „Bucovina”, 1946.
    MARCU, Duiliu, Arhitectură 1912-1960, Bucureşti, Editura Tehnică, 1960.
    TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic şi indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.
     
    Articole
    FILITTI, Georgeta, „Jurnal Duiliu Marcu”, în: Revista Astra, nr. 3-4/2011, nr. 1-2/2012.
     
    Arhive
    ANR - „Donația Duiliu Marcu”, Dosar 1444/1977.
    CNSAS - Marcu Duiliu, Dosar nr. 54986.
    Colegiul Național Carol I din Craiova.
    Școala de Arte Frumoase din Paris.