COMENTARIU CRITIC

George Cristinel s-a afirmat în perioada interbelică prin abordarea unor programe de arhitectură realizate în premieră la acea dată. Este vorba despre mausolee și monumente funerare dedicate soldaților morți sau dispăruți în luptele din primul război mondial, dar și despre sedii pentru primării de sector în București.

Mausoleele, în limbajul epocii, reprezintă o tipologie particulară între arhitectura funerară și cea religioasă. Exemplul sugestiv este cel al construcției ridicate pe locul celei mai glorioase și al celei mai sângeroase bătălii purtate de Armata Română în Primul Război Mondial, Mărășești. Mausoleul a fost realizat de arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, selectați în urma unui concurs desfășurat în anul 1921.

La inițiativa primarului Sectorului IV de Verde, A. D. Mincu, George Cristinel și Nicu Georgescu realizează un edificiu deosebit de important al Bucureștiului interbelic, singurul imobil proiectat de la început ca primărie de sector, cel din Bd. Banu Manta, nr. 9-15, care găzduiește în prezent Primăria Sectorului 1. Acesta a fost construit între 1928 și 1936. La data finalizării sale, clădirea era cea mai înaltă din Capitală, turnul său având o înălțime de 56 m.

Spre mijlocul anilor 1930, poate fi identificată o sinteză între modernismul clasicizant și Art Déco, manifestată prin temperarea monumentalității clasice de tendințele raționaliste, care sunt expresia unei austerități autoimpuse ca urmare a crizei economice globale dintre 1929 și 1933. Această formulă se regăsește la unele clădiri din București, dar mai ales la edificiile publice din Transilvania, cu scopul de a arăta puterea României Mari, fără însă să șocheze prin monumentalitate. Sediul central al Societății „Prima Ardeleană” și Școala Normală Ortodoxă Română (Liceul de Arhitectură „Andrei Șaguna”), ambele din Sibiu, și Colegiul Academic „Regele Carol al II-lea” din Cluj, sunt astfel de  exemple de clădiri proiectate de George Cristinel.

Fișă realizată de Mariana CROITORU (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (București, 27 ianuarie 1891 - București, 1961)
     
    Studii academice/de specialitate
    1909-1913 - Școala specială de arhitectură din Paris.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de arhitectură
    Clădiri publice:
    1913 - Școala superioară de comerț, Brașov;
    1924 - Banca Comerțului, Brăila;
    1928 - Banca Chrissovelony, Brăila;
    1929 - Banca „Albina”, Strada Edgar Quinet, București (transformată);
    1932 - Biserica Sf. Nicolae, Cluj;
    1928-1936 - Primăria sectorului IV de verde (astăzi Primăria sectorului 1), Bulevardul Banu Manta, București (colaborator arh. Nicu Georgescu);
    1933 - Hale alimentare, Călărași;
    1934 - Palatul Societății „Generala”, București (transformat);
    1935 - Școala normală de băieți, Sibiu;
    1935 - Colegiul academic Ferdinand I, Cluj;
    1935 - Imobilul Societatea „Prima Ardeleană”, Sibiu;
    1936-1945 - Ansamblul de locuințe, cămin de ucenici și administrație, Câmpia Turzii;
    1948-1955 - Combinatul Metalurgic „Industria sârmii”, Câmpia Turzii.
     
    Locuințe:
    1930-1934 - Imobilele: N. Dinescu, A. Rainu, George Cristinel, București;
    1931 - Vila prof. dr. Mezincescu, Sinaia.
                        
    Arhitectura religioasă:
    1923-1933 - Catedrala Ortodoxă din Cluj (colaborator arh. Constantin Pomponiu);
    1922-1939 - Mausoleul de la Mărășești (colaborator arh. Constantin Pomponiu);
    1933 - Cavoul familiei Străjescu, Cimitirul Bellu, București;
    1934 - Capela și Biblioteca Metropolitană Ortodoxă, Sibiu;
    1937 - Cripta de la Mărăști.
     
    Lucrări de interior
    Interiorul Primăriei sectorului IV de verde reprezintă o manifestare cât se poate de expresivă a neoromânescului, spre deosebire de exterior și de majoritatea clădirilor neoromânești din aceeași perioadă, unde, din contră, interiorul tinde spre modernism, iar exteriorul reprezintă o expresie pură a stilului național. Sunt remarcabile picturile murale din Sala de Consiliu. Acestea sunt opera Olgăi Greceanu, care a fost desemnată în acest sens pentru că a fost o personalitate de seamă a artei interbelice, pe care a încercat să o plaseze în contextul celei europene. Picturile înfățișează voievozi români alături de ctitoriile lor (biserici sau mănăstiri) la scară mică, pe care le țin în palmă (Mircea cel Bătrân și Mănăstirea Cozia, Neagoe Basarab și Mănăstirea Curtea de Argeș, Mihai Viteazul și Biserica Mihai Vodă din Capitală, Vasile Lupu și Biserica Trei Ierarhi din Iași și Radu Negru și Mitropolia din Târgoviște). Picturi asemănătoare se află și pe fațada turnului cu ceas, în partea de sus a acestuia.

    În ciuda frumuseții lor, toate picturile de la Primăria Sectorului IV de Verde au fost acoperite cu tencuială de comuniști imediat după război, la sfârșitul anilor 1940, fiind însă curățate în anul 2005. 
     
    Concursuri. Premii și distincții
    1921 - Locul I și execuția lucrării, obținute la concursul pentru Mausoleul de la Mărășești (colaborator arh. Constantin Pomponiu);
    1923 - Locul I și execuția lucrării, obținute la concursul pentru Catedrala Ortodoxă din Cluj (motto: H.R.I.) (colaborator arh. Constantin Pomponiu);
    1927 - Locul I și execuția lucrării, obținute la concursul Public pentru Proiectul Localului Primăriei Municipiului București (colaborator arh. Nicu Georgescu).
     


    BIBLIOGRAFIE

    Cărți autor
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic şi indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.
     
    Studii istorice
    DERER, Anca Hanna, „Imobilul din bulevardul Banu Manta numărul 9-15, București. Primăria Sectorului 1, inițial Primăria Sectorului IV Verde – Identificarea resursei culturale prin prisma elementelor esențiale din evoluția istorică – Studiu de fundamentare pentru intervenții viitoare”, mai – iunie 2010, București.
     
    Reviste
    Colecția revistei „ARHITECTURA”, 1918-1943.