COMENTARIU CRITIC

Un arhitect care se remarcă în perioada târzie a modernismului interbelic este Nicolae Cucu, cel ale cărui proiecte reprezintă o tranziție sau, mai degrabă, o sinteză, între modernismul epurat și cel clasicizant, respectiv între modernismul epurat și Art Déco. Cele două edificii care exemplifică aceste tendințe ale creației arhitectului sunt imobilul de apartamente situat în Splaiul Independenței, nr. 2 și imobilul de birouri și de apartamente de pe Strada Berthelot. Acesta din urmă beneficiază de două intrări, una dinspre Strada Berthelot și cealaltă dinspre Strada Spiru Haret. Primul dintre ele a fost proiectat pentru Casa de pensii a Casei de Economii și Consemnațiuni, iar cel de-al doilea pentru Casa de pensii a artiștilor lirici.

Clădirea din Splaiul Independenței, în care a locuit și arhitectul (în apartamentul 41, la etajul VII), se caracterizează printr-o compoziție clasică, simetrică, ce degajă monumentalitate și solemnitate, mai ales din perspectiva fațadei principale, cu accente cvasidorice. Remarcabile sunt cele patru coloane dorice, angajate pe șase niveluri, precum și friza cu basoreliefurile celor patru zeități ale Greciei Antice, două feminine – Demetra și Pallas – și două masculine – Apollo și Mercur.

Edificiul din Strada Berthelot, care a fost proiectat în colaborare cu arhitectul Ion Davidescu, se încadrează unei logici compoziționale pur moderniste, cu elemente specifice Art Déco. Scheletul de beton armat este îmbrăcat în plăci uniforme de piatră, iar fațada se evidențiază printr-o inscripție în litere clasice, care poate fi considerată una dintre cele mai frumoase din întregul București. De asemenea, exteriorul este caracterizat prin grija pentru detalii și prin rafinamentul execuției.

Fișă realizată de Mariana CROITORU (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Sinaia, 9 mai 1907 - București, 1994)
     
    Studii academice/de specialitate
    1934 - Diplomat al Academiei de Arhitectură din Bucureşti (diploma nr. 235);
    1935-1936 - Stadiu de specializare în Italia ca membru al Școlii Române din Roma (trimis acolo ca bursier de Comisiunea Monumentelor Istorice);
    1937 - Diplomat al statului italian cu lucrarea „Locuințe medievale la Viterbo”.
     
    Activitate didactică (discipoli și influențe exercitate)
    1946-1958 - Profesor la disciplina „Arhitectură de interior, mobilier şi decoraţie”;
    1967-1973 - Profesor la Catedra de Construcţii, coordonează activitatea de proiectare a fazelor tehnice ale proiectelor de arhitectură din anii II, III, IV şi V;
    1948 - În cadrul muncii voluntare organizată de AGIR, a predat cursul de desen şi citirea planurilor la şcoala experimentală de brigadieri de pe şantierul numit atunci APACA;
    1957 - În cadrul Institutului de Arhitectură a condus prima sesiune ştiinţifică a studenţilor institutului la cea de a doua sesiune ştiinţifică a studenţilor din Bucureşti.
     
    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1937-1949 - Arhitect în Serviciul de arhitectură C.F.R., Ministerul Informaţiilor, Serviciul expoziţiilor, Ministerul Artelor din București;
    1949-1953 - Arhitect proiectant în Institutul de proiectare a construcţiilor, București;
    1948-1968 - Arhitect la Institutul Proiect București.
     


    PROIECTE


    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de arhitectură
    Clădiri publice:
    1943 - Pavilionul României la expoziţia permanentă a educaţiei, Geneva;
    1948 - Refacerea după bombardament a aripei sudice a Palatului Republicii şi amenajarea întregii clădiri în primul muzeu al Republicii;
    1958-1962 - Monumentul Eroilor luptei pentru eliberarea poporului şi a patriei pentru socialism din Parcul Carol, Bucureşti (în colaborare cu arhitecții Horia Maicu, Dan Aurel, Ion Nămescu şi Sebastian Moraru). Monumentul din Parcul Carol, conceput ca o necropolă, s-a bazat, de asemenea, pe o concepție monumentală simplă, folosind cinci arce peste un volum construit masiv, de formă stelată. Concepția monumentală este susținută de acuratețea și structuralitatea detaliilor folosite pentru cristalizarea în operă a unor materiale speciale: granit roșu și negru de Suedia, pentru placările exterioare, și mozaic cu foiță de aur din Italia, pentru placarea cupolei interioare a necropolei.
     
    Locuințe:
    1937 - Imobilul de locuinţe şi sediul Casei de pensii a artiştilor dramatici şi lirici, Strada General Berthelot colț cu Strada Spiru Haret, Bucureşti (în colaborare cu arh. I. Davidescu);
    1939 - Imobilul de locuinţe al Casei de pensii a CEC-ului, Splaiul Independentei 2, Bucureşti;
    1936 - Vila Stoenescu, Strada Știrbei Vodă 85, București;
    1939 - Vila Vințu, Strada Schitul Darvari, București;
    1940 - Vila Prodanaff, Aleea Popovici, București;
    1940 - Vila Gaef, Strada Roma, București.

    Arhitectură de interior
    1943 - Decorurile pentru o amplă colecție de artă plastică românească expusă la Kunsthalle, Berna (din inițiativa Ministerului Propagandei, împreună cu Zoe Ricci);
    1952 - Teatrul de operă şi balet, București, realizează decoraţia interioară, cu privire generală la mobilier şi lămpi (în colaborare cu arh. Octav Doicescu);
    1972 - Teatrul Național, București, lucrări de amenajare interioară (lucrare a arh. Horia Maicu).
     
    PROIECTE NEREALIZATE
    1955 - Institutul de energetică al Academiei RPR;
    1955 - Institutului electrotehnic al Academiei RPR;
    1955-1968 - Propuneri de sistematizare a unor pieţe, zone şi raioane din Bucureşti (executate în colaborare cu alţi arhitecţi din cadrul Institutului Proiect Bucureşti).
     
    Concursuri. Premii și distincții
    1939 - Premiul I, Academia Naţională de Educaţie Fizică, Bucureşti, lucrare neexecutată din pricina războiului (în colaborare cu arh. C. Gherghiceanu);
    1947 - Premiul I, Opera Română din Piaţa Nicolae Bălcescu, București (în colaborare cu arh. Ascanio Damian);
    1954 - Distins cu „Ordinul Muncii” clasa a III-a;
    1959 - Premiul I, Monumentul Eroilor luptei pentru eliberarea poporului şi a patriei pentru socialism, Parcul Carol, București (în colaborare cu arhitecții Horia Maicu, Ion Nămescu, Dan Aurel şi Sebastian Moraru).
     
    Activitate publicistică/editorială
    1958-1973 - Cursuri: „Principii de decoraţie în arhitectură”, „Noţiuni asupra mobilierului”, „Compoziţie decorativă a pardoselilor” şi „Probleme de grafică arhitecturală – pictură în acuarelă”;
    1938 - „Studiul casei medievale din regiunea Viterbo”, anuarul Școlii Române din Roma Ephemeris Daco-Romana (o valoroasă şi întinsă lucrare de 104 pagini, foarte bine primită şi apreciată de specialiştii străini);
    1971 - „Alvar Aalto”, în volumul Mari arhitecți (premiul UAR);
    1974 - „Evoluția mobilierului locuinței” (premiul UAR).
     


    BIBLIOGRAFIE

    Cărți autor
    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986;
    CRITICOS, Mihaela, Art Déco sau modernismul bine temperat/ Art Déco or well-tempered modernism, Bucureşti, Editura Simetria, 2009;
    MACHEDON, Luminiţa,  SCHOFFHAM, Ernie, Romanian Modernism (The Architecture of Bucharest,1920-1940), Cambridge, The MIT Press, 1999;
    TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic şi indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008;                                 
    VASILESCU, Sorin, Dicționarul arhitecților moderni și contemporani, București, Editura Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, 1990.
     
    Webgrafie
    https://issuu.com/dictionaruar/docs/dictionar_arhitecti_si_cladiri_ac_u