COMENTARIU CRITIC


    În perioada interbelică, există câțiva arhitecți care nu vor face pasul către modernism. Unul dintre aceștia este Paul Smărăndescu, care încă de la începutul carierei sale a fost un mare adept al neoromânescului și care nu îl va abandona. S-a distins prin clădirile în stil neoromânesc, obiectele sale arhitecturale reflectând influențele conacelor boierești. Este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neoromânesc, o prelucrare și reconfigurare a elementelor istoriciste, după combinații proprii, personalizate. El a îmbinat tipul de bovindou de început de secol parizian cu foișorul, ca în cazul casei sale din București (1913-1914), de pe strada Luterană, o compoziție care, pentru că este asimilată sacnasiului, prezent în arhitectura vernaculară locală, a fost apoi preluată și reinterpretată frecvent. În perioada 1907-1940, a proiectat peste 100 de case, vile și imobile particulare, cele mai multe dintre ele în București. Liceul „Regina Maria” din București a fost proiectat în trei etape: 1924, 1927 și 1932, motiv pentru care a suferit numeroase modificări, astfel că proiectul final se încadrează „în linia esteticii epurate” a lui Smărăndescu. În toată această compoziție, piesa centrală este intrarea, situată la congruența celor două aripi ale clădirii, realizată sub forma unui turn desprins din planul fațadelor.

    Paul Smărăndescu realizează, în perioada sa de maturitate, caracterizată prin epurarea formelor, clădiri de birouri și sedii ale unor societăți. Acestea din urmă relevă tendințele arhitectului care caracterizează această etapă a creației sale: aceea spre monumentalitate și spre volume de mari dimensiuni. De altfel, tendințele precizate sunt în ton cu tendințele generale manifestate în cadrul arhitecturii interbelice neoromânești și sunt acompaniate de o estetică tot mai raționalistă a fațadelor. În acest sens, sunt relevante palatul societății „Imobiliara”, construit între anii 1922 și 1923, cel al societății petroliere „Astra Română” (1923-1924) și cel proiectat pentru „Creditul rural” (1925-1926). Toate au fost ridicate în București. În ceea ce privește ultima dintre lucrările amintite, aici preschimbarea opticii arhitectului asupra compoziției este foarte vizibilă, deoarece proiectul a fost demarat în 1917 și finalizat în 1926. Diferențele dintre viziunea exprimată în varianta inițială a proiectului și cea ultimă sunt sesizabile și relevă concepția lui Smărăndescu despre un stil neoromânesc „descotorosit” de podoabe. De altfel, arhitectul descoperă că expresivitatea stilului național nu este dată în primul rând de decorație, ci mai degrabă de utilizarea materialelor și de compoziția fațadelor, motiv pentru care, la unele lucrări târzii, precum sediul ziarului Universul (1926-1930), Smărăndescu mizează pe o estetică șocant de raționalistă, care îl face aproape modernist. Astfel, la interior, clădirea preia rezolvarea scării de la liceul „Regina Maria”, doar că, de data aceasta, toate materialele folosite sunt prețioase. Lucarnele și acoperișul contrazic însă această primă impresie, sens în care Smărăndescu își păstrează postura de arhitect care a abordat, în întreaga sa carieră, doar „stilul național”.

Fișă realizată de Mariana CROITORU (2016)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (București, 26 iunie 1881 - București, 12 ianuarie 1945)

    Studii academice/de specialitate
    1899 - Este admis la Școala de Arhitectură din București (primul dintre cei 13 candidați);
    1902 - Abandonează cursurile Școlii de Arhitectură din București;
    1903 - Este admis la Școala de Belle-Arte din Paris, secția Arhitectură;
    1906 - Este declarat Arhitect diplomat de Guvernul Francez (D.P.L.G.).

    Activitate didactică
    1920-1927 - Profesor la Școala de Arhitectură din București, catedra de Istoria Arhitecturii;
    1927-1940 - Profesor, șef de atelier la Școala de Arhitectură din București, catedra de Proiectare;
    1938-1940 - Decan al Școlii de Arhitectură, București.

    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1909-1912 - Arhitect șef al Ministerului Instrucției Publice și al Cultelor;
    1912-1939 - Arhitect șef al Ministerului de Interne;
    1913 - Sublocotenent de infanterie în campania din Bulgaria;
    1916-1918 - Locotenent și căpitan de geniu în Primul Război Mondial.
     


    PROIECTE

    PROIECTE REALIZATE

    Proiecte de urbanism și peisagistică
    1918 - Parcelarea Bonapartei, Parcul Bonaparte, București;
    1926 - Grădina casei Jean Zaharof, Strada Plantelor, București;
    1930 - Primul plan de sistematizare al orașului Sinaia (în calitate de șef urbanist, acesta a realizat planul, dar a propus și proiectul pieței centrale din Sinaia, proiect ce nu a fost realizat).

    Proiecte de arhitectură

    Clădiri pulice:
    1909 - Casa Societății de Asigurări Patria, Aleea 11 Februarie 17 bis, București;
    1909 - Spitalul Maternitatea, strada Dancu, Iași, (actualul Spital Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Cuza-Vodă”), în colaborare cu arh. Ernest Doneaud;
    1911 - Palatul Facultății de Medicină, Strada Sf. Theodor, Iași;
    1914 - Hotel Palace, Predeal;
    1915 - Stația de Telegrafie fără fir Băneasa, București;
    1921 - Banque Belge pour l’étranger, Calea Victoriei / Strada Sărindar, București (astăzi dispărută);
    1921 - Imobilul Wappner Baia Centrala, Strada Enei 11bis, București (astăzi dispărută);
    1922 - Imobilul Societății Proprietatea Urbană, Bulevardul Elisabeta 60, București;
    1922 - Imobilul Societății Proprietatea Urbană, Splaiul Independenței 31, București (astăzi dispărut);
    1922 - Hipodromul Floreasca, București (demolat în 1940);
    1922-1923 - Palatul Societății Imobiliara, Strada Lutherană 4 si 4 bis, București (astăzi dispărut);
    1923-1924 - Palatul Societății Astra Română, Piața Rosetti, București;
    1923-1924 - Palatul Oficiul de vânzare al fabricilor de hârtie, Strada Matei Millo 7-9, București;
    1924 - Pavilion de expoziție, București, Târgul Moșilor (astăzi dispărut);
    1924, 1927, 1932 - Liceul de fete „Regina Maria”, Strada Eugen Stănescu/ Strada Vasile Conta, București;
    1925 - Palatul Dacia România, Strada Wilson 37, București (astăzi dispărut);
    1925 - Căminul Funcționarilor Ministerului de Interne, Gara de Est, București;
    1925-1926 - Palatul Societății Creditul Rural, Bulevardul Brătianu/ Strada Doamnei, București;
    1926-1930 - Palatul Ziarului „Universul”, Strada Brezoianu, București;
    1927 - Sanatoriul Maritim Dr. A. A. Antoniu, Eforie;
    1927 - Sucursala Băncii Marmorosch Blank, Strada Carol 78, București;
    1929-1930 - Imobilul Grigorescu Parc-Hotel, Bulevardul Ghica, Sinaia;
    1930 - Banca Comercială Română, Ploiești;
    1932-1933 - Palatul Societății de Gaz și Electricitate, Buevardul Take Ionescu 33, București;
    1936-1940 - Facultatea de arhitectură, Strada Louis Barthou 3, București (astăzi dispărută);
    1937 - Imobilul Letea, Strada Matei Millo 12, București;
    1937 - Imobilul Oficiului de vânzare a hârtiei, Strada Matei Millo 10, București;
    1938-1950 - Palatul Ministerului de Interne, Piața Palatului, București;
    4 iulie 1938 - Carol al II–lea dă Decretul Lege nr. 2397 pentru autorizarea construirii „Palatul Ministerului de Interne”. Tot în anul 1938, este desemnat arhitectul-şef al Serviciului de Arhitectură din Ministerul de Interne, Paul Smărăndescu, pentru întocmirea planurilor, deciziilor, caietelor de sarcini şi pentru conducerea tehnică a lucrărilor imobilului proiectat pentru Ministerului de Interne, sens în care efectuează documentarea necesară la Berlin şi Bratislava. După terminarea războiului, activităţile de construcţie la Palatul Ministerului de Interne, sistate pe timpul decretării stării excepţionale din mai 1944, sunt reluate. În anul 1950, clădirea este terminată. Din acel moment, Ministerul de Interne îşi foloseşte sediul până în anul 1958.

    Reșeințe private:
    1907 - Casa Ing. Costică Ionescu, Strada Domniței 9, București;
    1907 - Casa Constantin și Ilie Solacoglu, Piața Moșilor, București (astăzi în ruină);
    1907 - Casa Căpitan D. Chițescu, Calea Griviței 144, București (astăzi dispărută);
    1908 - Casa Carlo Pedrazzoli, Strada Cazarmei 77, București (demolată în 1983);
    1909 - Casa Zoe V. Rădulescu, Stradela Sf. Spiridon, București (astăzi dispărută);
    1909 - Casa Zoe Gr. Păucescu, Săceni, Teleorman;
    1909 - Casa Mihai Ionescu Călineți, Drăgănești, Vlașca (Giurgiu);
    1909 - Casa Grigore Urlătzianu, Strada Alexandru Lahovary, București;
    1909 - Casa Dr. Nicolae Albescu, Calea Văcărești / Bulevardul Maria, București;
    1910 - Casa Constantin Dragomirescu, Strada Plantelor, București;
    1910 - Imobilul Maior Nicolae Ionescu, Strada Armenească 39, București;
    1910 - Casa Vasile Popescu, Strada Mecet 23, București;
    1910 - Casa N. D. Câmpina, Strada Labirint 87, București;
    1910 - Casa Dr. I. Goilav, Strada Viitor 32, București;
    1911 - Casa Mih. Simionescu-Merei, Strada Brutari 18, București;
    1911 - Casa Dim. Neagu, Strada Batiște 16, București;
    1911 - Casa Stelian Popescu, Strada Dionisie 10 bis, București (casă de locuit cu un singur apartament; în 1930, aripa din curte a fost prelungită);
    1911 - Casa Iancu K. Ionaid, Strada Armenească 29, București;
    1911 - Casa Alex. Costescu, Strada Luminei 23, București;
    1911 - Casa Elena Sturdza Scheianu, Strada Polonă 10, București;
    1911 - Casa Marin Ionescu Cotorca, Urziceni, Ialomița;
    1911-1912 - Casa Nicu Voinescu, Strada Transilvaniei 8, București;
    1911 - Casa Dim. Bălescu, Bulevardul Lascăr Catargiu 18, București;
    1911-1912 - Casa Tache Popescu, Turnu Severin;
    1912 - Casa Iancu K. Ioanid, Strada Solon 6, București;
    1912 - Conacul Nicu Chiroiu, Borănești, Ialomița;
    1912 - Casa Dr. Dinu Brătianu, Bulevardul Lascar Catargiu 51, București;
    1913-1914 - Casa Arh. Smărăndescu, Strada Luterană 11, București (astăzi dispărută);
    1914 - Casa Bosnief Paraschivescu, Bulevardul Pake 2 și 4, București;
    1914 - Casa Haralamb Fundățeanu, Aleea Alexandru 7, București;
    1914 - Casa Maria Iurașcu, Bulevardul Lascăr Catargiu 35 bis, București;
    1914 - Casa Alex. Nicolau, Strada Romană 18, București;
    1914 - Casa Petre Athanasovici, Strada Luminei 24, București;
    1914 - Casa Gheorghe D. Ionescu Clejani, Strada Puțu de piatră 16, București (astăzi dispărută);
    1914 - Casa Maria Fortunatu, Strada Clemenței 30 bis, București (astăzi dispărută);
    1914 - Casa Virgil Hagi Panteli, Bulevardul Domniței 32, București;
    1914 - Casa Toma Taciu, Strada Columb 13, București;
    1914 - Casa Bărbulescu, Strada Antim 56, București (demolată în 1983);
    1914-1915 - Casa Comandantului Alexandru Cătuneanu, Bulevardul Dacia 11, București;
    1914-1915 - Casa Gogu Matei, Strada Smârdan 18, Craiova;
    1915 - Vila Smărăndescu și Săvulescu, Strada Princ. Nicolae, Sinaia;
    1915 - Casa Maria Al. Apostol, Strada Columb 2, București (astăzi dispărută);
    1915-1916 - Vila Pictorian-Beșlegeanu, Strada Brătianu, Sinaia;
    1921 - Casa Artemiza Pârâianu, Strada Romană 20, București;
    1921 - Casa Boldur-Voinescu, Strada Sf. Constantin 30, București;
    1921 - Casa Gr. Noica, Strada Romană 147, București;
    1922 - Casa Const. I. F. Robescu, Bulevardul Lascăr Catargiu 46, București;
    1922 - Casa Const. Argetoianu, Strada Victor Emanuel 36, București;
    1922 - Casa Ing. Prager, Strada Popa Nan/ Strada Mecet 28, București;
    1922 - Casa Av. Ionel Marinescu, Strada N. Filipescu 14, București;
    1922 - Casa Ing. Theodor Săvulescu, Strada N. Filipescu 12, București;
    1922 - Casa Ing. Văleanu, Strada Xenopol (fostă Columb) 17, București;
    1922 - Casa Dim. Neagu, Sfințești, Teleorman;
    1922-1923 - Casa Alex Hassan, Strada Popa Soare 54, București;
    1922-1923 - Casa Mih. Sc. Pherekyde, Strada Orlando 6, București;
    1922-1923 - Casa Corneliu Botez, Strada Nordului 4, București;
    1923 - Casa Inginerului Cassasovici, Strada Maior Ene 10, București (demolată în 1983);
    1923 - Casa Dr. A. Hönig, Strada Princ. D. Ghica 10, București;
    1923 - Villa Otto Herbst, Predeal;
    1923 - Casa Theodor Marinescu, Șoseaua Kiseleff, București;
    1923 - Casa I. Nicolaescu, Șoseaua Kiseleff, București;
    1923 - Casa D. Ruptureanu, Șoseaua Kiseleff, București;
    1923 - Casa C. Popescu Focșeneanu, Șoseaua Kiseleff, București;
    1923 - Imobilul Arh. Paul Smărăndescu, Strada Sfinți 49, București;
    1923 - Casa Maria Arion, Soseaua Jianu 36, București;
    1923 - Vila Gheorghe Gătej, Sinaia;
    1923 - Casa Herck, Parcul Princip. Elena Sf. Elefterie, București;
    1923-1924 - Casa Eugen Calibășeanu, Strada Th. Aman 37, București;
    1923-1924 - Casa Eliza Toma Taciu, Strada Dionisie 21, București;
    1923-1924 - Casa Ion Florian, Strada Popa Rusu 15, București;
    1924 - Vila Sevastia A. Noica, Strada Princ. Nicolae, Sinaia;
    1924 - Vila Vlad Bortnowsky, Strada Lascăr Catargiu, Sinaia;
    1924 - Conacul Ion A. Vetra, Depărați, Teleorman;
    1926 - Casa Dinu I. C. Brătianu, Mamaia;
    1926 - Casa Eugen Melik, Moșia Costești Păpăuții, Județul Botoșani;
    1926 - Casa Sevastia A. Noica, Strada Sf. Ștefan 10, București;
    1926 - Casa Al. Grigorescu, Strada Sf. Voevozi 32, București;
    1926-1928 - Vila Ing. V. Stăuceanu, Predeal;
    1927 - Conacul Floricel Dumitrescu, Petrești, Ilfov;
    1927 - Imobilul Fundănescu, Strada Carol, București;
    1927 - Casa Theodor Iliescu, Strada Gh. Panu, București;
    1927 - Casa Ing. Romanowski, Strada Roma, Parcul Bonaparte, București;
    1927 - Casa Ing. Peter, Șoseaua Jianu, București;
    1928 - Casa N. Budurescu, Strada Dianei 9, București;
    1928 - Casa Willy Ungarth, Sinaia;
    1929 - Vila Costică Dumitru, Strada Vasile Boerescu, Sinaia;
    1929 - Casa Ing. Ștefan Buescu, Strada Gândului 26, București;
    1932 - Imobilul D-nei Măriuka Costescu, Strada Aurel Vlaicu 63-65, București;
    1932 - Casa Ing. Capșa, Strada Aviator Muntenescu 15, București;
    1933 - Conacul Gr. Noica, Chiriacu, Vlașca (Giurgiu);
    1933 - Imobilul Inginerului Emil Prager, Strada Sfinților 33, București;
    1933 - Vila Imbraus, Strada Princ. Nicolae, Sinaia;
    1934 - Vila Sanda Smărăndescu Ghiulamila, Balcic;
    1934-1935 - Imobilul Bloc Smărăndescu 27, Bulevardul Take Ionescu, București;
    1935 - Conacul Traian C. Rădulescu, Uești, Vlașca (Giurgiu);
    1936 - Casa Ing. Alexandru Teodoreanu, Strada Aron Florian 2, București;
    1936-1937 - Conacul Elisabeta Smărăndescu, Uiesti, Vlașca (Giurgiu);
    1937 - Vila Mihail Capuțineanu, Balcic;
    1937 - Imobilul Bloc Boros, Strada Lipscani 100, București;
    1938 - Casa Carol Gutman, Sinaia;
    1939 - Conacul Gabriela Teodoreanu, Girov, Neamț.

    Arhitectură religioasă:
    1909 - Cavoul Inginerului Const. Mănescu, Cimitirul Bellu, București;
    1909 - Cavoul Anast. Nedelcovici, Cimitirul Bellu, București;
    1910 - Cavoul Aneta Târnoveanu, Cimitirul Ungureni, Craiova;
    1924 - Biserica din Crevenicul Rădulești, Vlașca (Giurgiu);
    1926 - Cavoul Berlescu Bucreti, Cimitirul Belu, București;
    1927 - Cavoul Familiei Arhitectului Paul Smărăndescu, Cimitirul Bellu, București;
    1928 - Biserica Văleni, Muscel;
    1928-1929 - Cavoul Familiei Georgescu Chiroiu, Cimitirul Bellu, București;
    1931,1934 - Cavoul Familiei I. Zaharof, Cimitirul Bellu, București;
    1933-1938 - Biserica Sf. Ilie, Bulevardul Ghica, Sinaia.

    Proiecte de restaurare
    1937 - Restaurarea și extinderea locașului de cult din satul Uiești, Vlașca (astăzi Bucșani, județul Giurgiu), așa cum rezultă din inscripția care se află pe peretele de la intrarea în biserică:
    ACEST SFÂNT LOCAȘ  DIN SATUL UIEȘTI-VLAȘCA, CĂRUIA NU I SE CUNOAȘTE NICI ANUL ZIDIRII, NICI NUMELE CTITORULUI, A FOST REPARATĂ ÎN ANUL 1937, ADĂUGÂNDU-I-SE PRIDVORUL DE LA INTRARE ȘI SFINȚINDU-SE DIN NOU LA 27 FEBRUARIE 1938. LUCRĂRIRE S-AU EXECUTAT DUPĂ PLANURILE ARHITECTULUI PAUL SMĂRĂNDESCU, CU CHELTUIALA LUI ȘI A SOȚIEI SALE ELISABETA, NĂSCUTĂ C.P. RĂDULESCU.

    Proiecte de interior
    1924, 1927, 1932 - Liceul de fete Regina Maria, Strada Eugen Stănescu/ Strada Vasile Conta, București.
    La interior, decorativismul specific neoromânescului dispare și apar suprafețele încadrate de linii drepte. Scara principală este situată în axul clădirii, pe bisectoarea unghiului dintre cele două străzi. Realizată din marmură albă, scara urcă trei niveluri și este dispusă în trei rampe, una principală și două secundare, care reprezintă bifurcații ale cele principale. Balustrada este executată din fier forjat, cu montanți de beton la capete. Foaierul sălii de spectacole din subsol prezintă o cromatică în culori calde, predominând roșul, în combinație cu alb. Deoarece clădirea face parte din categoria lucrărilor etapei finale a creației lui Smărăndescu, din compoziție transpar rezolvările moderniste ale plafoanelor, cu scafe rotunde și coloane simple fără capitel.
    1937 - Apartament Alexandru Neagu, Strada Batiște, București.
     
    Activitate publicistică/editorială
    Lucrări de arhitectură (1907-1942), Tipografia ziarului Universul, București, Strada Brezoianu 23-25, 1942.
     


    BIBLIOGRAFIE

    CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
    SMĂRĂNDESCU, Paul, Lucrări de arhitectură (1907-1942), Tipografia ziarului „Universul”, București, 1942.
    TABACU, Gabriela, Revista „Arhitectura” - studiu monografic şi indici 1905-1944, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.

    Webgrafie
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Smarandescu