COMENTARIU CRITIC


Amprenta lui Cezar Lăzărescu în istoria arhitecturii postbelice din România este fără îndoială marcată de cantitatea impresionantà de lucrări, diversitatea și răspîndirea lor în țară. Într-o perioadă în care presonalitatea arhitectului, ca cea a multor profesiuni creative, era acoperită de tăvălugul politic, în care realizările aparțineau poporului, profesioniștii find participanți conștiincioși, în care deciziile erau mai degrabă dogmatice decât raționale, un număr de arhitecți au reușit să susțină și să realizeze construcții care să-i reprezinte și să dea o figură umană unei profesiuni în mare risc de instrumentalizare pentru propagandă. Printre aceștia se numără și Cezar Lăzărescu. Consider că principalul merit în profesiune a fost de a reuși, cu mult curaj, o mutație în expresia arhitecturii postbelice. În a doua jumătate a anilor cincizeci, a apărut un program nou, din modificarea regimului salariaților. Casele de odihnă, de care era nevoie urgent în anul în care au apărut concediile plătite, au scăpat controlului birocratic, care veghea la aplicarea stilului „realist socialist”, la tot ce se construia, și astfel au apărut la Eforie Nord și Mangalia construcții cu o imagine mult mai luminoasă, lejeră și dechisă decât castelele închistate, mândria regimului sovietic. Pasul spre o arhitectură modernă, importată în Europa după modelul american, sacrilegiu în lumea comunistă, a adus nu numai un spirit tânăr și un vânt de libertate, ci si o mare diferență în economia construcției ca investiție și întreținere. A urmat ansamblul Mamaia, o manifestare arhitecturală care aplica viziuni și concepte de la Le Corbusier, Mies van der Rohe la Neutra și care a însemnat sfârșitul amprizei arhitecturii sovietice. Scrierile despre acea periodă nu reușesc să reflecte lupta și curajul arhitecțiilor care implica mult angajament și diplomație pentru a reuși să vadă proiectele ieșind din pământ. Un număr de lucrări, foarte puțin mediatizate, și anume vilele speciale de la Eforie, Mamaia, Floreasca, Timiș, Snagov, Neptun, reprezintă o combinație elegantă și discretă de expresie a arhitecturii actuale în lume, cu subtile elemente de decorație românească.
Arh. Răzvan Lăzărescu (fiul arh. stabilit la Paris)
(Fișă realizată de Mariana Croitoru, 2017)
 


BIOGRAFIE


(București, 3 octombrie 1923 - București, 27 noiembrie 1986)
 
Studii academice/de specialitate
? - 1952 - Facultatea de Arhitectură.....
 
Activitate publică/profesională (afilieri, poziții administrative, comisii)
? - Rector al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”;
? - Președinte al Uniunii Arhitecților din România.
 


PROIECTE


PROIECTE REALIZATE/NEREALIZATE

Anii 50 - Șantierele de tineret, Responsabil echipă arhitecți care realizează locuințe pentru muncitorii care lucrau la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră, lângă Cernavodă;
Anii 50 - Stabilimente de băi și de sănătate și colonii de vacanță pentru copii, Eforie Nord-Eforie Sud, Techirghiol, Mangalia.
 
Proiecte de urbanism
1952 - Planul de sistematizare al orașului Cernavodă;
1952 - Planul de sistematizare al orașului Poarta Alba;
1952 - Planul de sistematizare al orașului Năvodari;
1954 - Planul de sistematizare al orasului Constanța;
1957 - Planul de sistematizare și amenajare a litoralului Mării Negre;
1958 - Planul de sistematizare al orașului Vasile Roita (Eforie Sud);
1958 - Planul de sistematizare al orașului Eforie Nord;
1967 - Planul de sistematizare al orașului Pitești;
1969 - Detaliu de sistematizare a campusului Institutului de Fizică Atomică Măgurele;
1977 - Planul de sistematizare al orașului Zimnicea.
 
Proiecte de arhitectură
1949 - Pavilionul administrativ al Uzinelor Hunedoara;
1949 - Dezvoltarea rezidențială pentru muncitori nefamiliști din Hunedoara;
1950 - Colegiul Tehnic 24 de clase și ateliere, Hunedoara;
1951 - 4 blocuri de locuințe pentru fabrica Electroputere de la Craiova;
1951 - Dezvoltarea sediului Consiliului de Stat al Planificării;
1951 - Blocuri de locuințe în Medgidia, 86 apartamente;
1951 - Amenajarea interioară și extinderea sediului Casei Compozitorilor din București;
1952 - Blocuri de locuințe pentru 140 apartamente în Medgidia;
1952 - Colonii muncitorești pentru mineri, Baia Mare;
1954 - Pavilionul Central - Clubul Sportiv Dinamo din București;
1955 - Clădiri pentru Armată, Dobrogea;
1956 - Clădiri pentru Ministerul de Interne;
1957 - Complex de clădiri de balneo, Eforie Sud;
1957 - Amenajarea falezei (restaurant, terase si anexe), Eforie Nord;
1957 - Hotel de 200 de locuri, Eforie Nord;
1957 - 8 vile ministeriale, Eforie Sud;
1957 - Dezvoltarea hotelului „Albatros” și construcția restaurantului anexă, Mamaia;
1957 - Tabără de vară pentru 200 de locuri, Eforie Nord;
1958 - 3 vile în Mangalia;
1958 - Tabără de vară pentru 600 de locuri, Eforie Sud;
1958 - Bar și restaurant pe malul mării, Eforie Nord;
1958 - 9 vile guvernamentale, Eforie Nord;
1958 - Hoteluri și restaurante pentru 1600 de locuri, Eforie Nord;
1958 - Hoteluri pentru 1200 locuri, restaurante și magazine comerciale („comerțuri”), Mangalia;
1958 - Trei vile prezidențiale, Eforie Nord;
1959 - 3 case de odihnă medicalizate, 600 de locuri, restaurant și club, Mangalia;
1959 - Hoteluri, magazine, cinematografe și restaurante pentru anul 2000 de locuri, Eforie Nord;
1959 - Clădiri balneo, Lacul Techirghiol;
1959 - Sanatoriu și Clinică de 500 de locuri, Mangalia;
1959 - Tabără de vară, restaurant și dotări sociale, Mamaia;
1959 - Sediul Consiliului Popular al orașului Mangalia;
1959 - Sanatoriul pentru copii tuberculoși, 600 de locuri, Mangalia;
1960 - 21 hoteluri și opt restaurante, magazine, baruri si cluburi, 10000 locuri, Mamaia;
1960 – Rezidențe pentru personalul administrativ, Eforie Nord;
1961 - Bloc pentru personalul administrativ al centrului de odihnă cu cazare de 300 locuri, Eforie Nord;
1962 - Vilă prezidențială pentru demnitari străini, București, Floreasca Lac 1;
1963 - 5 vile cu cinematografe guvernamentale și piscine, București;
1964 - Vilă prezidențială cu piscină și cinematografie, București, Floreasca Lac 2;
1964 - Vilă prezidențială cu cinema, Timișu de Jos;
1965 - Vilă prezidențială pentru afaceri externe pentru demnitari, Snagov;
1965 - Reședință pentru oficialii partidului, Snagov;
1965 - Hotel de 50 de locuri pentru demnitari, Snagov;
1965 - Vilă guvernamentală, Craiova;
1966 - Hotel „Europa”, Eforie Nord;
1966 - Vilă prezidențială „Marina”, Mamaia;
1967 - Cameră de primire și protocol, Mangalia Nord;
1967 – OMNIA, Sală de conferințe, Sediul Central al Partidului, București;
1969 - Reședință 50 de locuri și un restaurant, Pitești;
1969 - Sediul administrativ și politic, Pitești;
1969 - Sediul administrativ și politic, Focșani;
1969 - Tren guvernamental și decorarea interioară a 24 vagoane;
1969 - Vapor guvernamental și decorarea interioară;
1970 - Casa de Cultură, sală de 800 de locuri, Pitești;
1970 - Aeroportul Internațional Otopeni, București;
1970 - Centru Sportiv, 12000 de locuri, București;
1970 - Pavilion pentru Institutul de Fizică Atomică Măgurele;
1971 - Extindere a Universității Politehnice, Facultatea de Constructii, București;
1974 - Palatul Sporturilor, 8000 de locuri, București;
1974 - Hotel Predeal;
1975 - Clădiri în Libia;
1976 - Rezidență prezidențială, Monrovia, Liberia (proiect nerealizat);
1977 - Ambasada din România în Beijing, China;
1977 - Parlamentul din Khartoum, Sudan;
1977 - Palatul Prezidențial, Khartoum, Sudan (proiect nerealizat);
1979 - Ambasada Chinei, Bucuresti;
1979 - Centrul Cultural al Ambasadei Franței, București;
1980 - TV Tower, București (proiect nerealizat);
1982 - Lucrări de modificare a Teatrului Național din Bucuresti, proiectat inițial de o echipă de arhitecți coordonată de arh. Horia Maicu, la comanda lui Gheorghe Gheorghiu-Dej;
1984/1985-1986 - Coordonator al proiectului Biblioteca Națională București (constructie neterminată).
 
Activitate publicistică/editorială
***, Manualul arhitectului proiectant, volumul 1, Editura Tehnică, București, 1954.
LĂZĂRESCU, Cezar, Proiectarea și construcția orașelor. Norme și principii, Editură Tehnică, București, 1956.
LĂZĂRESCU, Cezar, Problemele actuale ale hotelurilor din orașele țării noastre (Teza de Doctorat).
LĂZĂRESCU, Cezar, TOLOGEA, Sebastian, Betonul aparent, Editura Tehnică, București, 1969.
LĂZĂRESCU, Cezar, Construcții hoteliere, Editura Tehnică, București, 1971.
LĂZĂRESCU, Cezar, Arhitectura construcțiilor turistice moderne din România, Editura Meridiane, 1972.
LĂZĂRESCU, Cezar, Arhitectura românească în imagini, Editura Meridiane, 1973.
LĂZĂRESCU, Cezar, CRISTEA, Gabriel, GHEORGHIU, Dinu, BORGOVAN, Anca, Arhitectura contemporană din România, Editura Meridiane, 1973.
LĂZĂRESCU, Cezar, Urbanismul în România, Editura Tehnică, București, 1974.
LĂZĂRESCU, Cezar, Arhitectura și viața orașelor, Editura Tehnică, București, 1986.
LĂZĂRESCU, Cezar, Conceptul de proiectare în învățâmântul de arhitectură, Institutul de Arhitectură, 1971.
ZEVI, Bruno, Cum să înțelegem arhitectura: studiu asupra interpretării arhitecturii ca spațiu, Prefață de GH. Curinschi, traducere din italiană și comentarii de Cezar Lăzărescu, Sanda Șora, Lucian Gherleter, Editura Tehnică, București, 1969.
 


BIBLIOGRAFIE


Arhiva personală a arh. Răzvan Lăzărescu, fiul arhitectului Cezar Lăzărescu, stabilit la Paris.