COMENTARIU CRITIC

Arhitectul Virgil Onofrei se naşte la Bucureşti unde îşi face şi studiile (după Liceul „Sf. Sava” este admis la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”). În 1967 obţine diploma de arhitect şi este repartizat la IPET – un Institut de Proiectare al Industriei Electrotehnice unde participă ca autor şi coautor la o serie de studii şi proiecte de mare complexitate. În 1971 este chemat de Nicolae Porumbescu să facă parte din echipa de tineri profesori la noua înfiinţată Şcoala de Arhitectură din Iaşi. Asistent şi apoi şef de lucrări, se angajează cu toată energia în activitatea didactică pe care nu o va mai părăsi. În 1982 se desfiinţează secţia de arhitectură, dar rămâne în învăţământul universitar cu o mică întrerupere când devine arhitect şef al Municipiului Iaşi. Odată cu schimbările din 1990, depune toate eforturile pentru reînfiinţarea şcolii de la Iaşi, pe care o conduce până în 2012. Mai întâi ca şef de catedră, iar în 2003, când secţia de arhitectură se transformă în facultate cu ciclu complet de 6 ani, este ales decan. Calităţile didactice sunt confirmate de cursurile la care este titular şi îndrumarea de atelier, diplomă şi din 2004 de doctorat. Este iniţiatorul şi coordonatorul legăturilor cu universităţi europene prin programe Tempus, Raphael, Socrates sau Erasmus. Toate acestea fac din Virgil Onofrei un adevărat ctitor de şcoală a cărei activitate este recunoscută şi răsplătită prin numeroase titluri şi distincţii. În paralel, dar cu aceeaşi energie proiectează şi coordonează construcţia unor clădiri dintr-o gamă variată de programe. Discret şi perseverent, îşi defineşte o notă personală a arhitecturii pe care o practică, inspirată de modernism bine temperat şi regionalism critic. Se implică şi în conducerea organizaţiilor de breaslă naţionale – OAR şi UAR – şi internaţionale. Efectuează stagii profesionale în strainătate şi organizează numeroase colocvii, simpozioane şi expoziţii de arhitectură. Spirit critic şi fin observator al actualităţii profesiei, scrie cărţi şi manuale de arhitectură. Iar ca o împlinire a sensibilităţii sale artistice trebuie amintită pasiunea pentru pictură care fac din arhitect un tot atât de bun acuarelist.  

(Fișă realizată de Dragoș Ciolacu, 2017)
 


IMAGINI



    BIOGRAFIE

    (Bucureşti, 1943)

    Studii academice/de specialitate
    1961-1967
    – Urmează arhitectura la Institutul „Ion Mincu”, Bucureşti.

    Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
    1967-1971 – Arhitect proiectant la I.P.E.T. Bucureşti.
    1999-2004:
    - Vicepreşedinte UAR;
    - Expert CNEAA;
    - Membru în comitetul director al OAR;
    - Senator UAR;
    - Stagii în străinătate;
    - Organizator de conferinţe şi expoziţii.

    Activitate didactică
    1971-1982 – Cadru didactic: asistent, şef lucrări, îndrumător an 3, îndrumător diplomă, Secţia de Arhitectură a Facultăţii de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Iaşi.
    1982 – Se desfiinţează secţia de arhitectură, dar predă în continuare în cadrul Facultăţii de Construcţii, cursuri: „Geometrie descriptivă” şi „Elemente de arhitectură”, „Probleme actuale ale locuirii” (curs postuniversitar).
    1990 – Se reînfiinţează secţia de arhitectură (Iaşi, Cluj, Timişoara) cu acordarea licenţei de arhitect pe care o organizează şi conduce până în 2003. Funcţii: şef catedră, senator, titular discipline - teoria arhitecturii, metodologia arhitecturii, proiectare arhitectură, conferenţiar (din 1999), profesor (din 2001).
    2003 – Înfiinţarea Facultăţii de Arhitectură prin transformarea secţiei de arhitectură, decan (2003-2012).
    2004 – Conducător de doctorat asociat la UAIM, Bucureşti.
    2012 – Profesor emerit, UTI (i se acordă numeroase distincţii).
                


    PROIECTE

    PROIECTE REALIZATE/NEREALIZATE

    Proiecte de arhitectură
    1967 - Grup administrativ FCME Bucureşti;
    1968 - Preuzinal, Uzină cinescoape, Pipera; 
    1970 - Fabrica de panouri şi tablouri electrice, Alexandria;
    1970 - Fabrica de circuite integrate, Băneasa; 
    1970 - Centru de cercetare, Băneasa; 
    1970 - FEA, Bârlad;
    1975 - Sala Polivalentă, Belceşti
    1978 - Centrul civic, Satu Mare (colaborator); 
    1982 - Facultatea de Electronică, Iaşi;
    1989 - Muzeul „Ion Creangă”, Iaşi;
    1998 - Muzeul „Mihai Eminescu”, Iaşi;
    1989 - Facultatea de Automatizări şi Calculatoare, Iaşi; 1998 - Facultatea de Construcţii Maşini, Iaşi;
    2001 - Rectorat IPI;
    1991 - Hotel Cornelius, Slănic Moldova (neexecutat);
    1996 - Biserică, Iaşi (neexecutat);
    1997 - 5 locuinţe individuale, Iaşi (neexecutat).

    Proiecte de urbanism
    1984-1989
    - Studii de sistematizare platforma IPI; 
    1997 - PUD, Centru de arfaceri, Nicolina, Iaşi;
    2000 - PUD, Multiplex Mediapro, Iaşi; 
    2001 - PUD, Centru de afaceri internaţional;
    1996 - PUG, Iaşi (studii de fundamentare); 
    1998 - PUZ, Zona Lăpuşneanu, Iaşi;
    2000 - PUZ, Zona Trei Ierarhi, Iaşi.

    Activitate publicistică/editorială
    Teoria arhitecturii, curs, vol. I și II, 1999-2002.   
    Locuinţa colectivă. Evoluţie şi calitate, 2002.
    Nicolae Porumbescu – O viaţă în arhitectură, 2004.      
     


    BIBLIOGRAFIE