Istoria arhitecturii

    Arhitectura de tip 1900
    Arta şi arhitectura europeană din jurul anului 1900 face loc unei serii de manifestări inovatoare, care reprezintă mişcări secesioniste faţă de închistarea academismului istoricist sau eclectic şi, în acelasi timp, încercări de includere în arhitectură a valenţelor artistice artizanale locale. Ele dezvoltă în arhitectură, în mobilier şi în artele aplicate formule stilistice diferind după localizarea geografică (purtând, ca atare, denumiri distincte: Art Nouveau, Secession, Jugendstil etc.) şi antrenează în paralel dezvoltarea unor şcoli locale de mobilier şi arte decorative. În Țările Române, ecoul acestui tip de mişcări este similar cu cel al romantismului, de care, de altfel, nu sunt străine. O parte dintre varietăţile stilistice regionale pătrund, asemeni altor importuri, în arhitectură şi în artele aplicate. Astfel se poate delimita, atât în Vechiul Regat, cât mai ales în Transilvania, o arhitectură cu aspecte evidente de tip Art Nouveau sau Secession (de factură austriacă sau ungurească), uneori mai pure, alteori grefate pe un suport de factură eclectică sau academistă. În Regat, Art Nouveau-ul este reprezentat de clădiri cum ar fi Cazinoul din Constanţa (1907-1911, arh. Daniel Renard), Cazinoul din Sinaia (arh. Petre Antonescu), vechiul hotel Athenée-Palace (1910, arh. Daniel Renard), magazinul Orfeu din Bucureşti (arh. Leonida Negrescu) etc. Cele mai multe şi mai tipice construcţii Secession, de influenţă austriacă sau ungurească (în Ungaria dezvoltându-se remarcabile variante locale), unele cu totul deosebite ca valoare şi anvergură, se găsesc însă în Transilvania, în Oradea, Tîrgu-Mureş, Timişoara etc., unde arhitecţi ca Deszo Jakab şi Marcel Komor (complexul Vulturul Negru din Oradea, 1907-1910, fosta primărie, 1907-1908, şi Palatul Culturii, 1913, din Târgu-Mureş etc.), Kalman Rimanoczy-fiul (Palatul Apollo, 1913-1914, precum şi multe alte construcţii din Oradea), Sandor Baumgarten (liceul „Bolyai Farkas”, 1908-1909, Tîrgu-Mureş), Jozsef şi Laszlo Vago, Ferenc Lobl etc. au proiectat o remarcabilă arhitectură de această factură stilistică.
    Pe de altă parte, ca şi în cazul romantismului, spiritul mişcării în sine dă naştere şi unor reacţii specifice locale, căutări arhitecturale care stimulează dezvoltarea unor răspunsuri originale. De aceea, unii cercetători situează în interiorul acestui fenomen geneza căutărilor naţionale sau chiar le prezintă ca varianta originală românească a Artei 1900. Această poziţie nu este lipsită de sens, deoarece căutările stilistice ale unei arhitecturi naţionale (arhitectura neoromânească) sunt legate evident atât de impulsul romantic, cât şi de vocaţia regionalistă a Artei 1900. Dar, prin amploare şi durată, prin faptul că au reprezentat prima mişcare arhitecturală originală şi cu program teoretic coerent din arhitectura românească modernă, ele merită să ocupe o poziţie de sine stătătoare.

Ana-Maria Zahariade