Istoria arhitecturii

    Arhitectura Art-Deco
    În sensul moderării modernismului şi, în acelasi timp, în virtutea sincretismului care caracterizează în general dezvoltarea modernă a arhitecturii româneşti, trebuie menţionată arhitectura Art-Deco care este prezentă, cu realizări numeroase şi remarcabile, în toată perioada interbelică. Fenomenul Art-Deco, ale cărui filiaţii se pot regăsi atât în modernism, cât şi în clasicismul monumental, desemnează un moment al modernizării eclectismului Beaux-Arts-ist şi dă naştere unei arhitecturi luxuoase şi exuberante, reprezentativă pentru succesul capitalist. Îmbinând în mod uşor inteligibil elemente derivate din limbajul modernist şi din progresul tehnologic cu un decorativism epurat, după o sintaxă de factură predominant academistă, arhitectura Art-Deco se dovedeşte, în consecinţă, o arhitectură foarte potrivită contextului românesc al perioadei. Clădiri ca Palatul Telefoanelor (Van Saanen-Algy, Louis Week, Walter Froy), Palatul Societăţii funcţionarilor primăriilor din municipiul Bucureşti (Ioan Roşu, Radu Culcer), corpul nou al Gării de Nord, judecătoria din Ştirbei Vodă (E. Nădejde, E. Cusnenco), blocul edilitar cu teatru, primărie şi comerţ din piaţa Amzei (N. Georgescu), hotelurile Ambasador şi Union (Arghir Culina), Palatul Casei centrale a Asigurărilor sociale (Ioan Ionescu), multe imobile de locuit (cum ar fi cele din Dacia 15 şi 66, arh. Jean Monda), toate din Bucureşti, Ateneul universitar Regele Ferdinand (G. Cristinel), muzeul Institutului de studii clasice din Cluj, prefectura din Satu-Mare (Victor Smighelschi), etc. sunt exemple tipice şi de foarte bună calitate pentru această arhitectură care împacă mai multe tendinţe ale epocii.

Ana-Maria Zahariade