Istoria arhitecturii




    (Noul) Teatru Național din București

    Povestea Teatrului Național din București este una complexă, extrem de revelatoare în raport cu destinul postbelic al arhitecturii românești. Totul a început cu distrugerea iremediabilă a vechiului teatru în urma unui raid aerian, în 1944. Templul Thaliei era situat pe Calea Victoriei, în apropierea Palatului Telefoanelor care, împreună cu Clădirea Adriatica, îl flancau ca doi arlechini pe scenă. În 1946, s-a propus ca în proximitate sau chiar pe locul spitalului Colțea să se ridice o clădire care să adăpostească o sală de operă. (Proiectul a fost demarat șase ani mai târziu, într-un alt loc.) Există note care înregistrează vizita premierului  Groza pe șantier și discuțiile care au avut loc cu această ocazie. Foarte interesant în aceste discuții relevante este faptul că, încă de pe atunci, în 1946, se preconizau intervenții majore asupra centrului capitalei României.
     A fost invocat rondul de la Universitate, devenind obiectul unui mare concurs (1956-57) care viza situația clădirilor publice importante din oraș. Piața Nicolae Bălcescu, ca punct de legătură între principalele axe ale orașului, nord-sud și est-vest, era cunoscută în epoca respectivă și a fost dezvoltată ulterior. Vremurile se schimbaseră, iar proiectele inițiate în perioada post-stalinistă variau de la cele care mențineau vechiul stil realist socialist până la cele mai moderne la data aceea. Remarcabilă a fost ideea răspândită că zona avea nevoie de amplitudine și de o masă dominantă. Primul lucru putea fi soluționat, susțineau aproape toți arhitecții epocii, cu ajutorul unei clopotnițe. Clădirea Primăriei a concretizat cel de-al doilea punct. Concursul nu a adus îmbunătățiri vizibile orașului.
     Piața Nicolae Bălcescu și dezvoltarea acesteia a continuat să atragă atenția. De pildă, în articolul despre câteva ,,Probleme de sistematizare a capitalei”, publicat în revista Arhitectura RPR 6/1964, arhitectul-șef al capitalei, la vremea aceea, Horia Maicu, a realizat un studiu asupra pieței, însoțit de câteva schițe ale viitoarei siluete urbane a rondului. Voi prezenta acum ,,varianta de studiu” care conține două edificii majore: o clădire înaltă pe latura nordică și, vag schițată, ,,fantoma” Teatrului Național.  
     Iată cuvintele autorului articolului, legate de locul ales: „Piața N. Bălcescu, centrul geografic al Capitalei, se prevede a fi sistematizată din punct de vedere al spațiului aferent și al circulației, la nivelul cerințelor contemporane. În această piață se va construi ansamblul arhitectural urbanistic al complexului Teatrului National, situat pe o amplă platformă, bogat plantată și amenajată cu bazine, fântâni și statui; sub această platformă (sic!) va fi amplasat un parcaj subteran și o serie de dotări comerciale; de asemenea, a fost studiată la intersecția Bd. N. Bălcescu cu Bd. 6 Martie (sic!), o trecere denivelată pentru pietoni”.
 
 

Augustin Ioan, 2017