REFERINŢE


        1. Bursa și Camera de Comerț
    Piatra de temelie a fost pusă de Principele Ferdinand și principesa Maria la 11 mai 1908, fiind inaugurată trei ani mai târziu, la 27 mai 1911, printr-o ceremonie solemnă în prezența regelui Carol I. În ziarul „Universul” din 25 mai 1911 este descrisă întreaga ceremonie de inaugurare: „După 42 de ani de existență, Camera are un sediu care se înalță măreț în inima comerțului bucureștean. Clădirea aceasta impunătoare este un semn potrivit al dezvoltării comerțului nostru. Frumoasă și înălțătoare a fost serbarea, la care s-au împărtășit sufletește comercianții din toată țara și toți cei care știu să prețuiască însemnătatea negoțului.”
    În cartea sa, Lucrări publice din vremea lui Carol I, Nicolae Șt. Noica face o descriere completă și plină de acuratețe a clădirii: „Arhitectura edificiului este în stil baroc, cu frontoane rotunde, cornișe întrerupte, mansarde cu lucarne, decorație excesivă. Intrarea principală, pe colț, cu balconul curb scos în consolă, peste care domină un arc în plin centru, asemănător cu cel de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, formează elementul principal al edificiului. Primele două niveluri sunt tratate în bosaj, iar celelalte cu pilaștri și capitele ionice. În ansamblu, se remarcă o gradație în tratarea arhitecturală a palatului, de la postamentul masiv din piatră la balustradele din fier forjat ale balcoanelor etajului superior. Palatul era apreciat de critica vremii ca fiind un monument de o majestate simplă și frumoasă, cu o fațadă grandioasă, clasică și vie. La parter funcționa Bursa, la etaj, Camera de Comerț, iar etajele superioare erau închiriate”.

        2. Expoziția Generală din parcul Carol - 1906
    Arhitecții români, sub conducerea lui Ștefan Burcuș și a lui Victor Ștefănescu, preluând concepția maestrului Mincu, au reușit să creeze, prin lucrările prezentate, o manifestație cu valoare de declarație a valorii specificului național în fața celorlalte popoare ale Europei. De altfel, după cum subliniază și arhitectul I. D. Enescu, „manifestația aceasta atât de reușită de arhitectură românească a avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării arhitecturii și a gustului publicului nostru. Pretutindeni, în orașe, sate, pe plaiuri și pe șesuri, la curțile și conacurile marilor și micilor proprietari, case particulare, și clădiri de instituții publice au îmbrăcat forme și decorații românești, în căutarea, crearea și completarea acelui specific românesc, sprijinit pe trecut, [...] prin care să justificăm vechimea și drepturile neamului românesc în această parte a Europei.”