REFERINŢE

 
„«AI FĂCUT, OARE, TOT CE PUTEAI?»

(…) împreună suntem totuşi o familie. O familie de arhitecţi! Noi suntem cei care restaurăm monumentele din ţara asta. Fără noi n-ar mai exista istorie. Doar ce se vede contează! Am încercat să atrag în mrejele acestei pasiuni tineretul. Am avut parte mai mult de eşec, decât de succes... pentru că, din păcate, partea materială a proiectării şi a cercetării unui monument depăşeşte posibilităţile oricărui beneficiar... cât pui de la tine şi cât aştepţi să vină din afară. Societatea noastră nu este suficient de pregătită pentru un asemenea demers. (...) odată cu trecerea anilor, monumentele pe care nu am apucat să le restaurez s-au deteriorat, o parte s-au distrus definitiv şi, aşa cum noi toţi avem o istorie care se vede pe noi, aşa şi monumentele. În final, se deteriorează şi pier. (...) Trebuie să intervenim. Nu ştiu soluţia, dar vă rog pe voi toţi să vă gândiţi la o soluţie. Eu m-am legat de bisericile din lemn pentru că sunt cele mai vulnerabile. Toate monumentele... ne vor striga: «Nu aţi făcut nimic pentru noi!». Ar fi bine să ne gândim la treaba aceasta. Sunt onorat că fac parte din familia arhitecţilor! Sunt onorat să stau în faţa voastră şi să dau răspuns la una dintre întrebările care m-au frământat toată  viaţa: «Ai făcut, oare, tot ce puteai?». Ar mai fi loc... dacă aş mai avea timp!”
 
Discurs ţinut de Niels Auner la decernarea premiului „Opera Omnia”, în 2016, publicat în BIUAR octombrie - decembrie 2016